Ce urmeaza este o „reteta” participanta la un concurs dedicat cartofilor prajiti pe care o dedic lu epi 😀
Povestea florii
–––––––––––––––––––––––––––
(sau cartof cu ou, legenda de bucatarie)
Odata, demult, sa tot fie vreo jumatate de ora de atunci, traia familia cartof. Mama si tatal cartof aveau un copil ingrozitor de stresant si plangacios.
Nemaiputand rezista stresului, fara sa isi dea seama, la un moment dat l-au spart in bataie.
Sub impulsul momentului l-au ingropat repede intr-un morman de ulei, sperand ca tubul digestiv sa stearga urmele crimei.
Dupa care s-au cait amarnic pentru fapta comisa. Insa in bucatarie justitia functioneaza si nu i-a iertat. Intai i-a supus la cazne pana au marturisit fapta.
Apoi sentinta data de juriul alcatuit din Polonic, Tigaie, Scrumiera, Furculita si Plici de muste a fost executata de Vas de lut care a fost ales drept calau.
In vazul public li s-a aplicat acelasi tratament de care avusese parte micutul.
Urmand ca ramasitele sa fie date, cum planuisera si parintii, Esofagului, Stomacului si Matului Gros.
Dar pentru ca se caisera amarnic pentru ceea ce au facut, Dumnezeul bucatariei a facut un miracol si a adus impreuna parintii si copilul sub forma unei minunate flori pentru a merge impreuna dupa moarte.
Morala: dupa ce faci fapte rele, oricat te-ai cai, tot dracu’ te ia.
ps: ultima poza e de pe net
Aphex 
loooooooool =)))
imi place morala, dada 😀
You are the best! Debordanta imaginatie ai, si potential de a scrie umor, poate al trebui sa il valorifici cumva, nu doar pe blog 🙂
Sarumana, e din cauza concursului, sa nu imi ia premiul alti umoristi 😀
Deci de-abia azi am auzit si io povestea dedicata-mi, fapt pentru care te anunt ca a crescut pipota-n mine mai mult decat de obicei, duamne ce bine-i 😛
Nu zic cat de buni imi par cartofii tai, indiferent cum i-ai face, n-au cum sa nu fie bunoci!
Io abia astept sa am timp sa mai intru unpic, macar unpic in bucataria mea ferari, ca de ceva vreme (ingrijorator de multa vreme) e doar de decor – si mi-i pofta de mor de cartofi in fel si chip. Pe unde-am umblat in ultimele 2 saptamani ne-au hranit cu cartofi si la pranz si seara, dar daca nu era ciorba de cartofi atunci cu siguranta era piure de cartofi sau cartofi fierti – mi s-a aplecat de atata „imaginatie” .
Bdelino, io-ti multumesc, ma duc la alimentara sa-ti dedic o bere rece si buna – hai sa te mai pupez ca ti-am dus doru’.
bai duamna epi am o veste proasta, participa la concurs si puiu, am pus-o, adica am pierdut instant 😀
si noi ne indoparam cu cartofe in bucovina, da’ nu pun poze pana nu termin cu Spania, ca urmeaza si Cernavoda, nu mai fac fata (nici spate).
tare ma bucur ca te revazui, nu ai idee 🙂
pacat ca nu esti mai aproape ca is in penurie de beri, imi fai pofta 😀
Esti mortala =)) Super!
Stai ca nu s-a votat castigatorul, am concurenta serioasa 😀