Ce urmeaza este o “reteta” participanta la un concurs dedicat cartofilor prajiti pe care o dedic lu epi

Povestea florii

——————————————————————————–

(sau cartof cu ou, legenda de bucatarie)

Odata, demult, sa tot fie vreo jumatate de ora de atunci, traia familia cartof. Mama si tatal cartof aveau un copil ingrozitor de stresant si plangacios.

Nemaiputand rezista stresului, fara sa isi dea seama, la un moment dat l-au spart in bataie.

Sub impulsul momentului l-au ingropat repede intr-un morman de ulei, sperand ca tubul digestiv sa stearga urmele crimei.

Dupa care s-au cait amarnic pentru fapta comisa. Insa in bucatarie justitia functioneaza si nu i-a iertat. Intai i-a supus la cazne pana au marturisit fapta.

Apoi sentinta data de juriul alcatuit din Polonic, Tigaie, Scrumiera, Furculita si Plici de muste a fost executata de Vas de lut care a fost ales drept calau.

In vazul public li s-a aplicat acelasi tratament de care avusese parte micutul.

Urmand ca ramasitele sa fie date, cum planuisera si parintii, Esofagului, Stomacului si Matului Gros.

Dar pentru ca se caisera amarnic pentru ceea ce au facut, Dumnezeul bucatariei a facut un miracol si a adus impreuna parintii si copilul sub forma unei minunate flori pentru a merge impreuna dupa moarte.

Morala: dupa ce faci fapte rele, oricat te-ai cai, tot dracu’ te ia.

ps: ultima poza e de pe net