Adica genul ala de haleala care place tuturor (ma rog, aproape) si pentru care nu trebuie sa stai in bucatarie prea mult. Paste si crema de zahar ars, pai nu?
Pentru paste, intai pun oala la fiert, cu sare (am folosit niste bucatini, macaroane, deh, care fierb in zece minute), pana fierbe apa adun ingredientele, pana fierb pastele, gata si sosul.
A mai scazut pretul la dovlecei, e sezon la turci, asa ca primul sos e cu ceapa verde, usturoi, rosii, dovlecei, trase in tigaie, stinse cu vin alb si apoi amestecat totul, cat sa bea si pastele sos.
Asadar varianta A, de post (daca nu puneti branza deasupra).
Pentru varianta B, de paste cremoase, am folosit dovlecel, morcov, usturoi, rosii, trase la tigaie, stinse cu vin, amestecate cu putina smantana si, apoi, pastele (ditalini).
La primele am pus putin oregano, la celelalte putin marar. De varianta B s-a bucurat mai mult cainele, da, le-am gustat, pozat si poc, cu pastele pe jos, norocul a fost ca nu a trebuit sa fac curat, au cazut doar pe gresie si s-a indopat nesimtita asta. Dar macar le-am gustat.
Crema de zahar ars se face imediat, am facut sase portii mici (o tava de muffins) din urmatoarele: doua oua, doua linguri de zahar, esenta de rom (cica de jamaica) si doua pahare de lapte (aproximativ 400ml).
Am pus zaharul ars pe fundul formelor, apoi crema, tava in alta tava cu apa si la cuptor.
Astea sunt perfecte daca se anunta cineva cu putin timp (su mai mult) inainte, ca sa zaca la rece.
Formele astea nu sunt la fel de bune ca cele de silicon dar merg, mici, imperfecte, dar bune (au bule ca am pus crema abia batuta, a avut aer, bun si ala).
Sigur, cel mai rapid e sa mancati o amintire din copilarie, in timp ce urmariti pe geam promptitudinea celor care taie pomul la „doar” un an de la reclamatie (si dupa ce masina a cazut prada pomului).
Cam atat, vine caldura, dor de duca. rororo
Aphex 