Pasta e fagioli

Dupa isteria puiului, acum m-a apucat cu fasolea, nici nu s-a terminat bine zama cu afumatura, conserva de fasole cu carnati, ceapa rosie aferenta, ca am facut pasta e fagioli, mi se pusese pata de mult de tot, mi-a sarit in brate o revista fix cu reteta saracului, deci am comis-o.

Dar inainte, sa luam cu calm micul dejun si sa ne facem apoi siesta la soare, in sfarsit soare, fara vant, gradinita incepe sa infloreasca din toate colturile si asa mai departe.

Asa ca la micul dejun mi-am facut cheful, imi plac la nebunie sandwichurile in foieaj. Si sieasta ulterioara a cainelui, ca sa nu ma rororo la cap cand mananc.

Cat despre reteta, este dupa editia din februarie 2004 din Subito Pronto, editie dedicata mancarurilor specifice carnavalului venetian. Unde ni se spune (in revista) ca pasta e fagioli e cotenne di maiale (soric), era mancarea impartita saracilor in perioada sarbatorii.

reteta am respectat-o aproape in intregime, am inlocuit soricul. Si pe buna dreptate, ce era inainte mancarea saracului, acum costa mult, subprodusele (sorici, jumari, coaste), pestele, lintea, gata, nu mai sunt ale saracului de cand sunt sanatoase si la trend groase.

Asa ca pentru a pastra ideea de economie am luat cele mai ieftine bucati de carne pe care le-am gasit: vita de luru si piept de oaie.

Vaca – vaca si oaia – oaie, au fiert de le-a iesit pe nas la presiune pana le-am dat de cap, asa ca a doua zi am facut reteta dupa cum urmeaza (in loc de ulei de masline am folosit seul de pe supa, fireste, vinul l-am folosit alb, nu rosu iar fasolea, din cea gata fiarta, pastele le-am respectat, ditalini, stau bine merci in supa, nu se dezmembreaza).

Asadar am inabusit in grasimea de pe supa ceea ce italienii numesc „soffritto” (adica zarzavat de supa, morcov, ceapa, telina, ardei gras, din astea).

Am pus si un sfarc de pasta de gulas sa fie vag picanta, am stins cu un pahar de vin alb sec. Am acoperit cu supa cu tot cu carne si am lasat la fiert.

Aproape de final am pus sare cu rozmarin (sare am pus si la fiert) si lamaie (inca imi e mila sa atac rozmarinul din gradina, abia a iesit de sub nameti). Si avem si strelici don Puiu.

Eu mi-am ras si parmezan in farfurie, ca am in plus, nu e musai, ei puneau la reteta.

Bine, in original ei mai pun peste si o droaie de ulei de masline, eu nu am simtit nevoia in acest moment.

Diggin baby, e bestiala, precis era buna si cu sorici, dar nu dau pe piele de porc cat pe muschi de vita.

In linii mari este mai mult o mancare de iarna decat de primavara (de aia era si in numarul din februarie), dar daca acum sunt la perioada fasolelilor si dau peste reteta, ce sa fac.

rororo