Prajitura cu bere

Pozele mele ordinare se datoreaza lipsei de chef si a multor altor lipsuri, cum ar fi soarele si becuri babane.

Slide1

Pentru hatrolli si alte categorii sociale de indivizi care rabufnesc pe net cu tonuri injurioase, reexplic pe scurt povestea mamei, care fiind la Barlad a fost invitata insistent la masa cu: hai mah, ca avem prajitura cu malai; ea insista ca ii e foame, nu vrea prajitura, pana s-au lamurit ca respectivii denumeau prajeala, prajitura si mamaliga malai.

Daca v-au tacut ideile din teasta luati-va si voi de aia care se baga in politica interna si internationala.

Deci pentru aceasta mareata „reteta” avem nevoie de doar patru ingrediente obligatorii. Fara adaosuri gen: sunculita afumata, carnati, blabla. Pentru prajitura cu bere ne trebuie, fireste, bere, carne (eu am folosit de porc, de lucru, orice porc e bun, daca va tine cu muschiulet, nu ma bag, de ce nu si o ciorba de vacuta cu Angus, cred ca ar merge), usturoi si ceaun. Nu aveti ceaun batranesc, nu iese reteta, am zis.

Slide2

Procidiment: Intai spalam carnita (orice carne se spala, degeaba strig, degeaba spun, majoritatea nu o spala ca e de la supermarket, apai ce, aia nu au glume?), calim carnita (daca e cazul in putin uleiut, daca nu, nu) cat sa isi schimbe culorica, adaugam berita, sare, aia nu am mai zis-o, punem capacel, lasam sa scada si la final adaugam usturoielul taiat finutz.

Cat lasam, cat amestecam, depinde de voi si de ce carne folositi folositi.

Amu prajitura asta merge cu malai, fireste. Dar eu am avut chef de piure. Si cu un castravete.
Si a doua zi, m-am gandit ca efectiv nu are ce sa dea rau daca se pun paste, sa se imbrace in sos (am mai adaugat usturoi proaspat). Sincer, mi-a placut mai mult prajitura cu paste.

rororo