Sfecla rosie cu marinata cu mustar la borcan

Am tinut-o danga langa ca nu pun niciun borcan cu nimic anul asta, dar primul s-a infaptuit. Pentru ca aveau o sfecla frumoasa foc, am ales-o si eu pe cea mai mica, sub un leu am dat pe ea si am introbagat-o (licenta poetica) la borcan.

<ao omtao p ,oca dovagatie, ce face omul cand are pofta de papanasi? Cumpara o gogoasa cu 70 de banuti (azi am cheltuit cam doi lei pe sfecla si o gogoasa) pe care pune smantana si (da Mirela) dulceata de cirese amare. Pseudopapanasi. Mergeeee.

Sa revenim la sfecla noastra. Am copt-o la cuptor si am curatat-o de coaja, am taiat-o cum mi s-a nazarit.

Marinata am facut-o din otet, apa, zahar, mustar, coriandru si chimen. Am pus si un mini gogosar ca sa umple golurile din conserva.

Am dat totul un clocot pentru ca, nu e asa, stim cu toti ca otetul si mustarul conserva, insa zaharul daca nu este fiert, fermenteaza, dupa ce clocoteste devine el insusi un bun conservant.

Am amestecat totul dupa ce s-a racorit cu sfecla.

Am indesat totul in borcan si pe deasupra am pus si putin hrean ras. O sa iasa dulce si picanta.

Am gustat inainte sa ii pun capacul sa o las sa isi faca meandrele si de fapt o sa fie picanta, dulceaga si aromata. Facusem mai de mult ceva asemanator, salata de sfecla cu mustar si chimen, dar nu era sfecla nemaipomenita atunci, asta este buna. Perfect pentru familia mea.

rororo

Omleta posata

Adica in apa. Reteta am gasit-o explicata foarte plicticos si complicat pe fb, realizata de Chef Robert McManus. Vorba cantecului, I did it my way.

Cu ce are rezon mare seful, nu trebuiesc batute prea tare, cat sa se amestece (sa imi iertati pozele, ploua ud, e bezna), ca sa nu bea prea multa apa.

Apa am pus-o la fiert cu putin otet (nu se simte la gust, calm) si sare. Cand e aproape de fierbere (proteina coaguleaza la 60 de grade, nu avem interes sa clocoteasca) facem vartej, dar vartej ca lumea, sa se vada fundul vasului, apoi punem ouale batute.

Oul se strange frumos in mijloc.

Am acoperit vasul, am verificat la cateva minute, a crescut ca un sufle 🙂

Bineinteles ca se va lasa, atentie la final, intai scurgeti cat puteti de mult din apa, apoi puneti in sita, dar cu grija, este fina si pufoasa, se rupe osor (eu am rupt-o).

Si gata, ce puneti pe ea, pe langa, treaba voastra. Este foarte pufoasa si as putea spune, usoara si placuta valului palatin si esofagului. Eu am pus niste „camembert” de casa si nitel ulei de masline, plus extra piper. E foarte buna si se face atat de repede.

Multumesc Chef Robert McManus pentru idee si Margaux Cintrano de la Worls Cuisines ca a impartasit cu noi.

rororo