Asta dupa niste zile, ba cald sa lesini, ba vai mama lor. Printre picaturi de soare sau de ploaie si altele, ca de jurnal, incep cu mancare. Ce zic eu mancare, un deliciu, unii ii spun subprodus …
Cu nitel usturoi si diverse pe el, pai cine poate, oase roade nene (in jiul ramas, peste oasele roase am mai pus legume si apa si iese si de o supa, cu 3 lei mancam, ca asa ne-a invatat conducatorul iubit, din cacat bici).
Nu am idei, iau in dezordinea pozelor, ce pica. Primul lucru care se face cand vii rupt de pe treaba, adica zilnic: pregatesti masuta de relache.
Berea e fara alcool (sfatul medicului te face sa para ca e chiar bere) iar oul (ou, ou, de gaina normala, hranita cu porumb si pita veche) este pus pe tot felul de resturi de branzeturi si mamaliga rece.
Vineri am plecat la munca (cica) pe scurtatura ma-sii, eu sunt pe la mijlocul coloanei spre semaforul care e pe la blocul alb, mare inginereala ce am facut.
Interul o sa il tot pozez, ca si mansardele devin obsesie zilnica.
Ce mi-ar placea sa locuiesc in asa mansarde. Chit ca sunt cladiri nelocuibile de oameni normali, ce conteaza.
Iaca si TNB, iar am schimbat traseul, zi cu soare macar.
Spre deosebire de azi, dar azi macar avem locuri de parcare.
Frumos si in ploaie, asteptand un … specimen, bine ca in masina e cald.
Si o chestie simpatica foc, in Lidl, praline belgiene, oare de ce le-am cumparat? 😀
Ca sa inchei seria cumparaciunilor, m-a momit eticheta de pe o pizza congelata, mereu zic ca nu mai fac prostia sa incerc, orice ar scrie pe eticheta. O porcarie. Casi cica e rororo.
Cam asta a fost dupa o vineri cu soare si o sambata de batut pe cineva (macar la cap daca nu in gura).
rororo ca maine iar luam pisica de coada.
Aphex 