Imi veni in minte veacul de singuratate, al lui gigi marchez, cum un bondoc plin de purici poate aduce „veacul” de nesinguratate. Pe scurt, anul acesta, Casandra, Casi, zisa si pijkoata, maimu sau, dupa caz, iesi in ma-ta din fata mea ca iti sparg mufa, a implinit acei trei ani de caine, nedati de niciun veterinar.
Deci, normal, i-am facut un „tort”.
De la an la an mai minimalist, dar nu a bombanit, a stat si la poza, cat de cat.
Reteta tortului: paine, unt de arahide, o felie de nici nu stiu ce era pe acolo in varf, mar si morcov.
Si pentru ca imi plac la nebunie retrospectivele, ca de aia inca tin acest blog neculinar, ia sa vedem anii trecuti ce i-am facut pe cinco de mayo.
Un turnulet din biscuiti, unt de arahide, fulgi de porumb, banane si mar.
A zis ca rororo.
La un an, aveam tartar cu branza si morcov.
Si, fireste, o poza la plici cu grecoaica, atunci cand a aterizat pe planeta Salajean, dupa ce strabatuse drumul groazei, taman din Halkidiki.
Sa imi traiasca, mai bine zis sa ne traiasca, deja are multi prieteni care tin la ea. Casi zice sa va rororo pe toti. Deci, rororo.
Aphex 
La multi ani sanatosi Casandrei si stapanei ei care o iubeste si o ingrijeste exemplar. Toata admiratia. Cristina
La multi ani, va doresc multa sanatate, bani si de toate, sa gaseasca Casi vreo comoara ingropata pe care sa nu o predai la muzeu :))))))))) hahaha, va urez na !
mult inainte, chiar e un gest frumos :), bv
Sa-ti traiasca sanatoasa, iar tie, un car de impliniri! Roata se si intoarce – am verificat io!
multzamim tuturor.
mama lu’ ana, se intoarce, da’ a dracului se intoarce numai pe bataturi. dar merg pe mana dvs.