Pesto Vasile

Vasile fiind acel minunat busuioc ce mi-a pazit geamul toata vara, care s-a lasat jecmanit de frunze de mai multe ori, des si frumos, a mers pe ultimul drum.

Frunzulitele batranele, foarte mirositoare, au mai avut si varfulete usor palite, ei si ce. Ultima transa de pinoli, de pecorino romano, putin usturoi romanesc …

… toate macinate sec, comuniunea planta – restul gastii s-a facut in zbarnaitul tacit al mixerului.

Finalul a fost incununat de un ulei de masline care e si el pe ultimul drum, adica e ultima sticla din seria asta:

In borcan peste sos am mai adaugat o pelicula de ulei maslinos, sa „sigileze” treaba.

Si iata, victorie, ultimul borcan de pesto pana ma reimprietenesc cu vreun busuioc.

Faza e ca dupa ce am umplut borcanul pe mixer a ramas o restanta, doar nu era sa o spal, ca nu-s carciuma sa imi bat joc de ingrediente pe banii patronilor.

Asa ca am fiert o mana de paste si le-am maglavaisit in vas pana au lins tot ce era pe pereti.

Si daca tot ma pornisem pe eliminat resturi, am mai amestecat un rest de sos de iaurt, smantana si usturoi cu o lingurita de ricotta si o felie stresanta de kaizer (ma stresa ca statea de proasta pe acolo) si jap, pasta day.

La chestia de mai sus am pus si niste oregano din Kassandria care tinut in conditii optime inca mai are aroma dealurilor si marii din zona in care a mirosit lumina tomberonului cateaua.

rororo