Ma gandeam la calul ala de azi, care mi-a inlocuit capra. Ca tocmai venii de la ghiol, sa se simte bine si animalele, cica nu dauneaza sanatatii namolul.
Intru pe net si ce vad, nu stiu cati din Dubai, Abu Dhabi, America de nord, Mexic. Cum palaria mea au gasit toti un liant intr-un blog romanesc, nu stiu, ca parca era cu nine eleven si boala unii pe altii.
De aici si ideea, nu o sa scriu toata poezia ca ma face sa plang si recit din scurta memorie.
Arabii toti rasar din cort,
Sa vada roibul cum il port.
Si-l joc in frau,
Il las in trap,
Mi-e drag ca ochii mei din cap
Si nu l-as da nici mort (daca am gresit undeva, condoleante neuronului meu).
Gata, dupa o scurta criza (multumesc individiosilor aiurea) e totul ok (asta e pt prieteni).
Bai dar cred ca ar merge si o melodie, ceva cu cai, ia sa vad.
Gasit, confundasem autorii, luati:
rororo
Aphex 
sa-ti traiasca neuronul. a ratat o singura silaba.
mie imi place poezeaua asta de nu se poate (in general m-am inteles bine cu cosbuc) si bocesc in spume de fiecare data cand o citesc, dar nus’ daca as fi in stare sa citez din memorie vreun vers.
neuronul meu rateaza, de obicei revin cu corecturi dupa zile, saptamani sau luni. si eu m-am inteles cu cosbuc, numarul 3 dupa toparceanu si eminovici (parerea mea). si stiu toata poezia dar nu o pot recita din motive tehnice, am vazut cai murind, nu ma amuza, desi ideea e misto. a poeziei, adica, daca ma pui ii fac o analiza literara de iau zece (si nu la purtare). are niste schepsisuri.