Sarmalute in foi de vita de vie

S-au facut fruzele, perfectiune, aveam nist ecarnuri in plus, la fix. Asa ca m-am indurat sa fac si anul asta sarmalutele in foi de vita.

Frunzele le-am oparit doar in apa iar pentru umplutura am tocat niste spata si fleica de porc, am avut si o caserola de carne amestec si, aici e aici, am pus si o conserva de carne de porc, din aia 98% carne, fara aditivi, conservanti, blabla. De ce? Pai de obicei mananc din ea ca atare cand nu am ce dar de data asta a fost asa de sarata ca nu am putut-o manca. Si am pus-o in carnea tocata. Nu stiu daca de la ea sau de la altele, dar bun amestec a iesit. A, am pus si mult marar.

In rest, am calit ceapa simorcov, am pus orezul, am stins cu vin alb. Cand s-a racorit am amestecat totul cu carne si am comis soldateii.

Le-am fiert simplu, pe aragaz, doar in apa cu vin si doar dupa ce au fost foarte bine facute cu frunzele extrem de fragede, am adaugat pasta de tomate (si inca putin vin). Si atat.

Apropos de ars simplu, am refacut si supa mea favorita de gulii, doar cu zarzavat calit in ulei si gulii rase, calite si ele, apa si leustean. Mie imi place mult.

Si pentru ca va ziceam ca in curand o sa pun reteta de supa la plic, iaca ceva aproape, dar mi’a fost chef, burgãri (cumparati din saptamana americana) si clatite de cartofi – un fel de hash brown – (din saptamana austriaca sau asa ceva). Placeri vinovate.

FLori de ziua copilului (cu un nou ghivecel cu ceva care seamana a mini-petunii). Zi pe care noi, cei mari o sarbatorim prin munca deci atat pe ziua de azi 🙂

Muncitoresti

Am ajuns ca pe vremuri, munca sambata si mancare, doua feluri, sa fie pentru toata saptamana. Asa facea si biata maica-mea, nu am ajuns prea departe in ultimii 30 de ani.

Am apucat sa fac si ceva cumparaciuni deci, evident, ordine in frigider. Si mi-a iesit o chestie nemaipomenita, un fel de macaroane cu branza. Sosul de branza e din burduf (din ala mai usure, nu iute) si Cheddar maturat, topite in smantana de Ibanesti de 35%, toate puse peste macaroanele fierbinti si cu niste carnaciori in cap. Am impartit tava in mini-portii ca sa mananc doar cate putin pe zi, nu de alta dar probabil are zece mii de calorii imbucatura, totusi.

Ciorba saptamanii e din gaturi de pui, zarzavat, niste legume pentru minestrone (aveam in plus), paste, ou batut si zeama de varza. Foarte consistenta.

Si pentru ca am gasit niste ardei gras misto (parfumati, coaja subtire, aproape fara cotor si seminte, mititei – si la reducere „decat” 9.5 lei, mama lor de preturi) …

… am trantit niste ardei umpluti, banali, doar nitel tarhon in sosul de rosii pot sa spun ca face diferenta intre cei clasici, ca la mama acasa si astia.

Inca sunt la racorit.

Prinrte altele, marea cumparaciune a zilei sunt crevetii din saptamana iberica de la Lidl …

Pe langa pretul excelent (44 de lei 800 de grame) sunt absolut deliciosi, congelati cel mai probabil ultrarapid, glazura de gheata e inexistenta, sunt deliciosi, ma jur ca dac ami i-ar fi dat cineva pe un mal de mare ca fiind proaspeti, credeam din plin. Dulci, excelenti, i-am facut doar cu putin unt, sare si piper, sa vedem daca ne plac.

Dam e gaselnita. Am decartat juma’ de salariu la farmacie, ca altfel m-ar fi tentat si tentacule de calmar, la pret bun si ele. Alta data.

Cat despre micii de 1 mai, da, am poftit, da, am luat de la Mega, era in drum. Nu-s cine stie ce, nu prea au gust de mici desi lasa o tona de seu. Au mers, dar nu as mai lua si a doua oara.

A, da. SI au inflorit castanii.

s

Clasice

Adica oarece chiftele marinate si crema de zahar ars, nimic ce nu stiti a face, dar am pozat, plus am adus mici chichireze.

Deci chiftelele.

Carnea a fost slaba, piept si pulpe de pui, spata de porc. Amestecate cu un ou, o felie de paine inmuiata in lapte, ceapa si galbena si verde, marar, patrunjel, usturoi. Le-am copt la cuptor (mai putin o transa care nu a mai incaput in tavi). Si cam atat cu ele.

Sosul, bun de tot. Exista o marinata clasica, suc de rosii, putin zahar si otet. Cam la aia m-am gandit dar pentru ca imi ramasee putin caramel de la desert, am facut sosul punand la fiert un borcan de suc de rosii de casa (primit), vin roze, cateva masline, sirop de caramel (adica apa in care am diluat caramel topit), un capacel de otet (clasic, de 9 grade), foi de dafin. Sare si piper pun la toate, nu prea mai mentionez. Dupa ce am fiert si chiftelel in sos am ingrosat doar putin cu nitel amidon.

Foarte misto sosul cu putin caramel in loc de zahar.

Crema de zahar ars e banala, am facut-o intr-o tava mare sa pot taia bucati sa pun in caserole.

O chestiune, cand caramelizati zaharul, nu amestecati in el caci vor cristaliza niste bucati pe car enu le mai dovediti (desi se vor topi sub crema, dar na, zic si eu ce am vazut la televizor ca zic si altii).

Am tapetat o tava cu zaharul ars si am facut crema din cinci oua mari, cinci linguri de zahar, esenta de vanilie si un litru de lapte.

Stiu, compozitiile variaza de la om la om, de la 4 la 10 oua la litru, mie mi se pare maxim de pus 4-5 oua la litru din doua motive, consistenta cremei si gustul (prea pronuntat de oua de la 5 in sus, parerea mea doar).

In rest, banal, crema (daca vreti sa nu aiba in textura bule de aer, o lasati sa stea cuminte si ii mai luati spuma, daca nu va deranjeaza, pe mine nu, merge si asa) am pus-o peste zaharul ars si am dat la cuptor intr-o tava pusa in alta tava cu apa.

Foc mic spre mediu si pe incercate cand e gata (la cum sunt gazele la cuptoarele vechi, depinde, candva o sa imi iau probabil un cuptor cu temperaturi afisate, acum, nu stiu). Deci aproximativ 130-150 de grade, sa zicem. Crema mea a avut nevoie de o ora si un sfert sa fie gata.

Pai gata.

O raciti, o portionati, nu barbar asa ca mine, frumos, artistic, cu flexul daca se poate. Si o mancati cu cei dragisau mai putin dragi alaturi.

De la lume adunate

Ma rog, de pe net, de prin frigider, de la lume.

Dar mai intai sa va arat ce s-a intamplat cu oasele din postarea anterioara. Ciorba s-a intamplat, de cam multa fasole verde, oasele porcului, zeama de varza.

Pe urma s-a intamplat sa am niste carnati cam picanti pentru gustul meu (toate pozele sunt nasoale, e bezna constant, imi cer scuze, dar sunt asa, cu titlu informativ).

Si i-am facut chiftele, adica am amestecat carnea scoasa din membrana cu niste paine inmuiata in lapte, apoi scursa bine, plus ceva patrunjel.

Le-am copt la cuptor.

Clasic, cu „pireutz”.

Am ars-o apoi tot in domeniul chiftelelor, ca aveam in plus dovlecei. Si am vazut eu la cineva chiftele cu dovlecei si branza la cuptor. Si se fac si imediat ca am bagat totul la tocat la robot (dovlecei, ceapa, un catel de usturoi).

Am amestecat apoi cele de mai sus scurse bine de tot (lasate in sita cu putina sare, apoi presate sa iasa toata apa), oua, pesmet, marar, telemea si o lingurita de adjica (sos) pentru ca am in plus.

Tot la cuptor le-am dat, am uns putin hartia de copt cu ulei, le-am si intors odata.

Am compus un aperitiv cu de toate. (maslinele alea din poza, de la Kaufland, groaznic de sarate, sa nu luati).

Mai aproape …

Si ultima chestie pe care am vazut-o pe internet si m-a intrigat, cineva a facut o prajitura efectiv doar din inghetata topita, faina si putin praf de copt. Pai nu era musai sa vedem ce iese? Am avut inghetata asta:

Am amestecat cu faina (si nitel praf de copt) pana a iesit ca aluatul de chec, asa.

Intr-o parte am pus si niste cacao, asa, sa nu fac doar monocolora treaba.

A iesit chiar decenta, nu pot spune ca e cea mai buna prajitura din lume, dar e ok, umeda asa, merge cu ceai.

Plus ca se face imediat. Asta a mea nu a fost prea dulce, pentru ca nici inghetata nu era prea dulce. Dar merge.

De prin gradina.

Si o gaselnita de sa isi bage unghia in gat Mars cu al lor Bounty, Fagarasul asta din poza e bun de tot.