Pui cu orez

Stiti deja ca imi place „chicken rice”, acum a fost o altfel de combinatie si v-o zic. (plus ca o zi de concediu in mijlocul saptamanii imi permite sa pun toate pozele, sper sa scriu coerent, mai vedem noi ca o sa fac doua postari si, culmea, nu DE POST).

Combinatia de carne, orez si iaurt mi se pare geniala. Si ceva legume, o muratura, imi face chef de Istambul instant.

Va spun intai cum am facut orezul. Am fript nitel orez, unt, condimente (cardamom, anason, lamaie uscata – din pomul din bucatarie – rosie, usturoi si busuioc uscate).

Am adaugat curcuma si apa (1 la 4 apa/orez) si am lasat pe foc pana a fost gata dupa cum se vede in imagine.

Puiul e marinat in ceva clasic, gen marinata cu iaurt. Numai ca e sana (si nu i s-a dat, i s-a luat, stiu). Plus un amestec de nenumarate condimente uscate care nici nu mai conteaza caci este vorba de gustul fiecaruia din voi.

Am taiat si cateva felii de dovlecel printre bucatile de pui (da, dor de Istambul) si am dat la cuptor.

De aici in colo e clar, iaurt (am pus si nitica smantana in el), cu orez si pui, plus cateva muraciuni. Daca vreti si o lipie in care sa indesati din toate, eu nu va opresc, merge.

Nu am terminat, pentru ca mi-a ramas nitel orez in plus si e bun si a doua zi (si a treia … dar cine face cu tona?) am facut si niste legume la cuptor.

Conopida, ardei, dovlecel, cartof, rosii, un sos din vin, ulei de masline, usturoi, cimbru si boia afumata. Si garnisit totul cum vedeti.

De final (ca va arat si cainii in cealalta postare), niste cumparaciuni misto. Anume mere superbe deja la pret bun, intre 1.99 si 2.29 kilul, ciocolate ramase de la sarbatoarea decedatilor care expira alta data, la 75% reducere, pra frumoasa ca sa nu le iau, o varza mica de tot, cat un mar si, noua obsesie, jeleuri. Dac anu le mancati descoperiti din cand in cand cutia cu jeleuri si aveti deo de camera minunat.

A pofti poftire …

… a hali halire. O sa incerc sa va zic si retete. Pe alocuri chiar neasteptate.
Prima pofta a fost de macaroane cu branza dulce (si putine stafide, plus am incercat sa o fac pufoasa si alunecoasa, pentru ca sa poata manca si o doamna mai in etate cu dinti lipsa la inventar).

Pozele, in general, proaste, ma iertati, dar soarele rasare doar daca il platesti. Cum zice poetul.

Budinca asta stie tot omul sa o faca, oua, branz,a stafide, arome. Ce nu stie tot omul e ca parca e mai cremoasa cu branza aia de la Lidl si (nu ca le fac reclama, nu le-as face deloc) e si mai buna cand e in oferta. Mai un pumn, mai o imbranceala, apuci sa iei.

Asadar am folosit cam 600 de grame de branza, trei oua mari (XL cica), trei linguri de zahar, aroma de vanilie si portocale (deja v-as obosi sa va povestesc cu aromele astea ce combinatii incerc). Si stafide hidratate in rom si apa calda.

Batute bine mai intai ouale cu zaharul, apoi amestecat totul.

Separat am fiert cam jumatate de pachet de macaroane (250 de grame), al dente asa. Le-am racit nitel sub jet de apa ca sa pot amesteca mai repede compozitia, toate gramada, aia e.

Coapta budinca la foc foarte mic.

Cum ziceam, perfecta.

La final am dat focul iute sa faca si putina crusta pe margine, pentru doritori.

Alta pofta a fost niste supa de legume cu taitei de ramen. Din nefericire de la Maggie fidelicios. De departe cei mai naspa taitei (si am incercat cam toate modelele).

Combinatia insa a fost buna si in plus vreau sa ma laud, mi-am luat un vas special pentru supe cu taitei instant. De la Auchan. Si da, inca ma relaxeaza cumparaciunile deci imi mentin centura neagra.

Cum bine stiti nu folosesc prafurile din supe, doar taiteii si, daca au legume deshidratate sau ulei. Asta de la fidelicios (?) nu are decat prafurile si niste taitei care se destrama. Inainte sa aflu ca se destrama am facut o combinatie, in loc de apa am pus supa de legume fierbinte pestre taitei, rosii uscate cu busu si ustu (de la Kamis) si voia dulce afumata, plus un pic de ulei de masline. Ramen antiasiatici, aia am facut.

Beleaua cu cana speciala e ca se raceste foarte greu supa.

Combinatia e misto, urmeaza sa schimb doar taiteii.

Trecem acum la cumparaciuni si socul cel mai mare au fost preturile la cozonaci. Romanesti, italieni, ce mai, cam toti cei de prin Auchan. Si chiar am cautat poze de anii trecuti. Acelasi panettone care era peste 60 de lei anul asta a fost 20 de lei. Nu am idee de ce, dar l-am luat ca imi trebuia si cutia.

Alta noutate, de data asta la Lidl, au bagat o slana afumata condimentata, vis. Nu, nu avem voie de fel asa ceva, dar am luat ca sa gust si sa am de pus in sarmale, deci doar am pupat-o. E buna (deci va disparea, ca astia tot ce aduc bun fac abrupt sa dispara pe drum).

Si, ei bine, pofta maxima de cartofi prajiti a fost incununata de pui la rotisor. De la Kaufland (da, unde stau eu am toate magazinele astea si inca altele la putine minute de casa). Ca sa ucid temerile, l-am mai dat la cuptor cu un amestec de usturoi, bere, boia afumata si cimbru proaspat.

Ca experienta, nu o voi repeta, puiul dupa a doua vizita la foc era semi-crud (l-am mai lasat), gust spre zero (exceptand sosul pus de mine) si, cand am pus la fiert cazaturile, ca sa fac o supa speciala pentru un ramen, mirosea a vegeta (MSG, chimicale) de la Ploiesti. Dar poza e misto deci v-o arat. Pui nu mai iau a doua oara.

Si spamul zilnic pana pleaca baiatul, poze cu Ricky Martin Bruno. In continuare sper sa se inchida tot si sa nu plece.

Yakisoba, pomana si Ricky Bruno

Cam asta e povestea de azi, trei capitole. Primul este despre taitei, aveam pofta si aveam si un pachetel de pe la bulgari luat asa ca o sa va spun cum am facut.

Bineinteles totul foarte simplu. Taiteii sunt cei din poza, scrie pe ei ca sunt ideali pentru „stir fry” asa ca intai am fript niste ceapa, usturoi si ardei gras.

Am pus si taiteii numai ca am zapacit pozele, nu ma obisnuiesc cu noul wordpress.

Am adaugat sos de soia, supa din rasol de vita, am fiert putin de tot, apoi am finalizat cu ulei de susan.

Am garnisit cu carne si morcov din supa si cu un ou fiert in apa cu ceva cam mult otet. A iesit foarte misto, acrisoara, buna, ce mai. Rasolul a fost tare ca piatra dar cui ii pasa, avem caini.

Acum sa va zic sincer, pana a doua zi a ramas zeama cu un gust absolut senzational, asemanator cu sosul de la ardeii copti. Si am bagat cu paine dar nu am mai pozat si dumicatii.

Capitolul doi este despre ce am facut sa dau de pomana de sambata mortilor. Ceva ce stiu ca i-ar fi placut mamei, inspirata de o prietena, pui cu sos de legume.

Peste pulpele de pui am pus un amestec de vin, boia dulce, sare, piper, cimbru, usturoi. Peste pui si peste ceapa, morcov, dovlecel, ardei si masline de fapt.

Am copt intai inabusit apoi fara capac. Si fix ca prietena mea, am pus sosul peste piure. Si am mai pus la pachet si snitel cu castraveti murati.

Stiu ca nu e vreun fine dining dar sosul ala peste piure, olelei. Poza cu realitatea cruda, am pus sos direct peste piureul din craticioara.

Si ultimul capitol, despre Ricky Bruno. Pai da, ca in orice film american corect politic (adica musai cu lesbiene si alte BLGTB sau cum le zice), Ricky are doua mame. Eu il strig Ricky, mama doi il striga Bruno.

Acum el va pleca la a treia mama, ca e dat spre adoptie, dar cine stie cand (actele i-au iesit dar se inchid granitele, ca i s-a gasit iubire mare la distanta), deci posibil sa il cheme altfel, nu stiu, Helmut, Adolf, Jung, dupa cum i-o fi norocul.

Pana atunci ne bucuram noi de nazdravan (sincer, in adancul sufletului sper sa nu se mai deschida niciodata granitele si sa ramana cu noi, e ok si cu doua mame, cand una e la munca il tine cealalta si asa mai departe).

Dar conform bunului simt i-ar fi mai bine la o familie mai normala asa, mai ales ca ai nostri caini sunt batrani si ciufuti. Pana cand va pleca (daca) va asfixiez cu poze cu minunea infiorator de lipicioasa si desteapta.

Ricky Bruno.

Postfata

Macaroane cu pui, praz si conopida

Misto combinatie. Adica mie mi-a placut si v-o zic si voua.

Ingredientele sunt destul de clare, ce e in titlu, putin unt/ulei, parmezan (sau orice branza maturata pe care o aveti in dotare), smantana, sare, piper, din astea.

Mai intai am fript scurt de tot puiul (cam cat sa isi schimbe culoarea) si l-am scos din vasul in care am pus praz, conopida, usturoi (era sa uit, deci usturoi, neaparat usturoi).

Cat timp am facut toate astea fierbem si pastele. Sincer, voiam un mac’n’cheese dar nu prea se potriveste la anumite valori care le ies medicilor la analize.

Dupa ce prazul si conopida s-au facut, am pus totul gramada si am dat in clocot.

Totul adica puiul, pastele, smantana, pecorino (am uitat ca aveam pecorino, nu parmezan), am gustat de sare si piper, am adaugat si putina apa de la paste si le-am lasat sa faca un sos.

Si gata.

Si sa stiti ca sunt bune si reci.

Ia sa vedem ce mai am sa va arat. Pentru ca mananc rar de tot oua, am vrut o papara asa, perfecta. Nu a la Gordon Ramsay, a la Salajeaaan. Putin unt, smantana, telemea, un ou bun si totul amestecat direct in tigaie. Perfect.

Am mai facut si orezul ala de care cred ca v-ati plictisit deja (legume inabusite, basmati, 1/3 orez/apa. Plus o conserva de ciuperci. Nu e de haute cuisine, stiu.


Si mai am niste poze asa, de toamna, Benji la sedinta foto, niste tufanele pitice care isi fac de cap …

… si un aranjament cu o plantuta in fosta locuinta a lui Benji, garsoniera.

Plus castorul Titi (l-am luat din Auchan, nu doar ca e super simpatic si seamana cu un Titi pe care il cunosc, dar din pretul lui, o parte din bani merg la o fundatie care are grija de niste copii).