Vederi de weekend

Am vrut sa pun o singura vedere, ca ramasesem datoare de saptamana trecuta, dedicata dragei de Mira cu mentiunea ca nu m-am putut opri la o singura poza, asa ca am ales-o pe asta si am continuat.

Slide1

Pozografiile sunt de saptamana trecuta, azi o sa sun sa vad pulsul de pura curiozitate, ca azi noapte, iesind cu incontinenta de Casi am auzit la motoare ambalate spre autostrada de numa’. Ieri la bulgaroaica era omor. Deci, azi, romanul a iesit la gratar (sa vedem cum impaca porcul cu postul) sau s-a dus la mare, garantat.

Ma iertati de intarziere, dar asa arata marea inainte de bum si bam-ul care il va incasa, saraca.

Slide4

La sosire am pus potaii un presulet sa stea la soare, nu a avut parte de el (si acasa se bate cu pisicile din fata blocului pe presul ei personal).

Slide2

Ca de obicei am luat cateaua la plimbat pe toate plajele, sa vad cum se pregatesc de intampinarea turistului dornic de alcool respectivii localnici. Dupa numerele de la masini cei ce detin diverse locatii de luat banii fraierilor nu sunt tocmai localnici, din Brasov pana in Covasna se pare ca multi au locuri de cazare pe litoral, asa ca e posibil sa puteti manca stavride cu gust de hribi cu smantana incepand de azi.

Pe vremuri era o singura ferma de scoici in Agigea, acum sunt mai multe. Am pozat cu zoom cat am putut la sapuniera, nu imi dau seama daca e de scoici sau plase, o sa observati o droaie de plase si barci de pescari care, va spun eu daca nu stiati, cel putin acum o saptamana erau ilegale, pescuitul fiind interzis in perioada asta.

Slide3

Ca si la vecinii bulgari, se straduiesc multi sa isi mentina pensiuni si locatii frumusele, gazon, curatenie, totul ingrijit, din pacate arata anacronic si absolut indoielnic alaturate unor paraginituri in care nici nu mai conteaza cine si cum se adaposteste, daca eram mai tinerica si mai curajoasa, faceam un reportaj si cu toti alcoolicii si drogatii pe care parintii ii cred binemerci dar care zac in locuri din astea:

Slide5

La zwei mai, in zare, nici nu se pescuieste, nuuuuu.

Slide6

Drga Mira, am facut multe poze care ti-ar placea, greu mai extrag cate una la tombola, ca asta. Cand am plecat ploua si era negura, dupa care doua zile nu a mai fost un nor pe cer.

Slide7

Mishu.

Slide8

Inca o vedere, avantajul extrasezonului e ca poti baga masina pana in valuri. Daca ai TAB, fireste.

Slide9

Inainte de Neptun si in Neptun, am alergat zabauca, cand calare (pe 75 CP eu) cand pe jos (ea).

Slide10

Slide11

Slide12

Deja norii se ridica si marea, ca o duduie de scena, isi schimba trena in culori mai vii.

Slide13

Am incercat sa surprind diverse nuante de culoare, din mers, manca-m-ar mama de Napoleoana, dar condusul pe talazuri de nisip e cam dificil si cu aparatul si cu tigara si cu mentinutul traiectoriei.

Slide14

Din zece, a iesit inca o vedere cu marea Mirei.

Slide15

Drumul spre Cherhana, ce a fost misto la toata plimbarea, verdele si albastrul. Nuante de verde si albastru peste tot. Am incercat sa prind si niste vederi pentru flufi care face colectie de poze cu drumuri, dar nu cred ca mi-a iesit.

Slide16

Tot pe drumul neoficial spre cherhana, pasc vacute cu lapte bio …

Slide17

… fix langa muntii de azotati care abia asteapta sa fie imprastiati pe camp.

Slide18

In Costinesti e de vanzare un apartament in cladirea asta:

Slide19

Nici nu imi place, in fata lui se vede asa:

Slide20

Neah, greu de ajuns la mare.

Plaja de la obelisc (bai si am si poze cu epava dar am uitat sa le pun, nu are nimica, o sa trimit o vedere de weekend unor epave 😀 )

Slide21

O vedere din curte cu mingiutele pentru pisici, curtea batraneasca, vila din Bora Bora mai incolo (fara caterinca, am gasit un site cu niste pozeeee, o sa vi-l dau la rasfoit).

Slide22

Mitzu.

Slide23

Tusa asteptand de ani si ani aceleasi apusuri peste Techirghiol.

Slide24

Mitzu.

Slide25

Mitzu care bate Casi.

Slide26

Si Mitzu cu Casi (aia voia sa fuga ca a auzit aparatul, dar dormeau impreuna) dupa ce au citit o revista si au adormit pe canapea.

Slide27

Si gata deocamdata. 1 mai si ce pastele ma-sii se mai serbeaza cat mai placute la iarba deosebit de verde pe vreme infiorator de caniculara sa aveti, daca asta va doriti. Daca lucrati in comert, vanzare buna, ca acum se alege caimacul.

rororo

Vedere de weekend

Pentru ca am una proaspata si in finalul saptamanii nu am putut sa o „trimit”, i-am adus Bogdanei o vedere de pe malul lacului Tatlageac, care e pe stanga la intrarea spre Olimp, da, e cu raci, dar nu raci oltenesti.

Slide1

Despre restaurant oi scrie separat, mai am cateva „vederi” de trimis, dar am de gand sa nu depasesc una pe fiecare final de saptamana.

rororo

Vedere de weekend

Noroc ca mi-a amintit Kadia, imi tin promisiunea facuta mie de a trimite vederea saptamanala, saptamana asta merge la forfecutsa.

Slide1

In anumite localitati, cum ar fi Brasovul, Constanta sau Sarzana, in acest caz, am cate o casa de suflet pe care o fotografiez, nu conteaza cum. In cazul acesta vederea i-o trimit forfecutsei din Sarzana, e cu schepsis, poate o inspira sau o arata vreunui arhitect. Da, e chiar o casa de om, in care locuieste o familie, intr-unul din turnurile orasului inconjurata de un sant, pe vremuri de aparare, actualmente gradina.

Prima oara cand am vazut-o (pe ea, pe casa asta), am vrut sa o vizitez, ca pe cetate sau muzeu (si in Massa intr-unul din multele castele ale lui Malaspina mai locuieste un mostenitor, fain foc si acolo), m-a lua nu mai stiu cine: ai inebunit, te duci peste oameni in casa?

Deci draga forfecico, aista casa ti-o trimit din deplasare sa iti serveasca de model, cu mesajul de rigoare, ca nu se stie cand prinde bine o camera in plus pentru prieteni 😀

ps: „casuta mea” din alt unghi, ca sa se vada bine.

Slide2

Ce nu se vede e ca e la inaltime, ma rog, dar sper ca forfeceaua a prins ideea.

rororo

Vedere de weekend

Cum ii scriam Kadiei la subiectul „Din loc in loc, din om in om”, pana descopar pe unde si cum sunt vederile si felicitarile vechi (am avut o colectie uriasa), ma gandeam ca putem sa ne trimitem macar cate una virtuala, nu stiu cand, nu stiu cum, pentru ca ea a avut ideea, ei ii inmanez prima carte postala ilustrata, de undeva din Turcia, dintr-o carciuma care se chema Ferdi Baba, cu cineva care se uita in zare, sub raze de soare (nu am vrut musai rima, sa traiti).

Cum spuneam, ca o sa fie un desen, o fotografie care mi-a placut, nu conteaza, incerc sa trimit o carte postala pe saptamana, fie si virtual. Cui? In linii mari nu stiu cui, vedem. Nu e leapsa, dar cui ii place ideea, sa fie primita.

Slide1

Sigur e pe undeva bine pusa colectia, strangeam toate vederile de prin anticariate, in special cu animale, dar nu numai. Daca le gasesc, oi face poza la poza pe viitor.

Vederea asta am pus-o cu gandul la vacantele Kadiei si la vacanta care nu va veni anul acesta (la mine, nu la ea, la ea sa vina cat mai multe).

rororo