Drumul berii tailandeze – locuintele lacustre

Am luat o barca numai noi doi, in banii nostri un milion jumatate (lei vechi), in conditiile in care se formeaza grup de turisti sau aveti rabdare sa stati in soare si sa asteptati grup de turisti, se imparte suma la ocupantii locurilor. Barca noastra apartinea unui anume GIGI dupa cum se vede.

Orice ar fi, nu ratati plimbarea asta, e ca lumea de tot.

Diapozitiv80

Ne-am tot intersectat cu un grup de japi care urlau si dadeau din maini la noi, cu ghida in frunte, ceea ce am executat si noi in consecinta (poza are dungile negre de nedeschidere completa a obiectivului, dar trebuie sa ii vedeti pe japi in pofida tehnicii deficitare).

Diapozitiv81

Urmeaza o serie de poze la care nu cred ca voi face decat un minim de comentarii, mi-au placut la nebunie casele de pe apa asa ca le impartasesc cu voi, poftiti.

Diapozitiv82

Diapozitiv83

Diapozitiv84

Diapozitiv85

Diapozitiv86

Sub casa, spuma este de la locuitorii care se primeneau cu sampon si spuma de baie dedesubt, desi doi pasi mai incolo era o teava care aducea dejectii de cine stie unde.

Diapozitiv87

Diapozitiv88

Erau si multe temple pe malul apei.

Diapozitiv89

Cati ca noi, cati ca noi …

Diapozitiv90

Multe case erau mai departe de apa dar aveau un chiosc lacustru pe care multi stateau tolaniti la racoarea apei sau mancand. Nu ma gandesc decat la ce tantarime suportau, pentru ca in Bangsaen pe mine m-au nimicit piscatorii.

Diapozitiv91

Aici erau vanzatoare in barcute, am cumparat un „happy Budha” probabil la pret triplu, am mancat niste rambutan din partea casei si am achizitionat trei beri, doua noi, una barcagiul, preturi negociabile.

Diapozitiv92

Flori pe langa apa:

Diapozitiv93

Diapozitiv94

Diapozitiv95

Market de haleala pe apa:

Diapozitiv96

Si un sport amuzant: hraneste pangasiusul.

Diapozitiv97

Era un chiosc de unde cumparai o paine cu doi lei (in lei romanesti tradus) si dadeai nebunilor sa pape. Cu grija, ca daca apropiai mana de apa o mancau si pe aia, era o viermuiala, pestii se adunau cand venea o barca, banuiesc ca cei ce intretineau afacerea se alimentau cu pangasius bio hranit de turist. Oricum, mi-a placut sa hranesc pestii, suma nu era exorbitanta, luati pangasius bio.

Diapozitiv98

Temple si locuinte:

Diapozitiv99

Diapozitiv100

Casele abandonate erau inghitite instant de o vegetatie de jungla.

Diapozitiv101

Locuintele erau impodobite care mai de care 🙂

Diapozitiv102

„Ia sa ma duc eu la vecina la o cafea”

Diapozitiv103

Pe apa, ca si pe strada, sunt bulevarde, strazi si alei.

Diapozitiv104

Pomii astia mi-au placut enorm, stiu ca au mai aparut in poze dar am zis sa pun si fotografia asta:

Diapozitiv105

Nu se vede bine, ca a fugit, dar in apa erau niste varani, adica un varan, nitel curios dar mai degraba fricos.

Diapozitiv106

O ultima locuinta lacustra cu bucatari de gips care va spun: la revedere, va urma.

Diapozitiv107

Drumul berii tailandeze, o parte din Bangkok – continuare

Rasarit canicular in poluarea orasului, azi se preconizeaza o zi haioasa.

Diapozitiv62

Am vrut sa vedem palatul, asa ca am plecat devreme, insa era ziua lui Budha (de nastere sau de nume cred) si numai tailandezii erau acceptati, initial nu s-a comunicat ca dupa ora 12 putem intra la palat, chestie care nu s-a intamplat pentru ca atunci s-au trezit regele si regina sa se duca sa se roage la Budha de jad, dar pana acolo mai este. Ni s-a recomandat un tuktuk si ceva magazine scumpe, am ales tuktuk-ul si (o sa ii zic generic) tuktukistul care ne-a devenit amic si care a avut grija de noi intreaga zi. Numele o sa il pun intr-o poza ca nu vreau sa imi scrantesc degetele, un tip simpatic foc, tatuat, de 24 de ani cu trei copii (monkey boys cum a zis el), primul nascut cand el, tatal, avea in jur de 15 ani. Asia e un loc ciudat.

Cu fata arsa de soare, inarmata cu un prosop ud (e o idee buna in sezonul asta sa umbli cu prosopelul si cu sticla cu apa la purtator) am luat loc in tuktuk si ne-am inceput calatoria. E un act de curaj sa calatoresti cu tuktukul prin Bangkok 😀

Diapozitiv63

Fiind sarbatoare, in cateva temple se intra gratis, primul in care am aterizat avea un mare Budha auriu in capul caruia te puteai urca pe niste scari. Cum nu eram nebuni la cap sa facem asta la 40 de grade, l-am pozat de la baza.

Diapozitiv64

Cateva imagini din templul lui Budha cel inalt:

Diapozitiv65

Diapozitiv66

Un cimitir din templu, adica o vitrina cu urne de portelan tare frumoase pe zidul care inconjura templul:

Diapozitiv67

Oamenii daruiau flori de lotus, betigase parfumate si bani, peste tot erau cutii de donatii. Inclusiv la hotelul la care am stat care construia din donatii scoli. Am dat si noi bani pentru copiii tailandezi care m-au impresionat fara ca ei sa doreasca asta, muncitori si seriosi.

Diapozitiv68

Diapozitiv69

Aici se executa un ritual pe care l-am vazut in alte temple dar nu l-am inteles, se puneau monede dintr-un borcan in altul, si tot asa, ca sa imbunezi zeii sau demonii. Sau dracu’ stie.

Diapozitiv70

In general in locurile pe care trebuie sa urci cateva trepte din temple, inclusiv in chioscurile de odihna, nu e permis sa te cocoti incaltat. Asa ca e de preferat s anu aveti ciorapii puturosi la voi cand vizitati.

Diapozitiv71

Soferii de tuktuk primesc bonuri de benzina daca intrati in magazinele la care va duc ei, acestea sunt de toale de lux sau de bijuterii, daca nu sunteti porniti pe cumparaturi si cititi aici nu va trebui ca dupa cele trei experiente cu toale si inele sa ii spuneti baiatului ca ii dati banii pe bonuri numai sa va duca sa vedeti ce e de vazut. E de preferat sa gasiti un tuktuk-ist oficial (au uniforma cu numele brodat pe ea) care sa bagauie nitel engleza ca sa nu pierdeti ziua.

La urtmatorul templu la intrare se vindeau pestisori in pungi in care era si o moneda, cica daca cumparai o punga cu pestisori aveai noroc. Nu am cumparat.

Diapozitiv72

Diapozitiv73

Asta era o toba al dracu’ de mare.

Diapozitiv74

In templul propriu-zis nu aveau voie sa intre decat tailandezii, asa ca poza cu ceremonia e facuta de tuktuk-ist.

Diapozitiv75

Ne-am plimbat in jurul palatului regal (ala ne ducea pe niste alei si stradute pe care nu as fi ajuns in veci de capul meu).

Diapozitiv76

Tocmai se schimbau florile din jurul palatului care se inlocuiesc, daca am inteles bine, saptamanal.

Diapozitiv77

Inainte de a da pas magazinelor de lux am apucat sa fotografiez intr-o fabrica de pietre pretioase dotata cu magazin si cognac din partea casei si prezentata de un ilustru tailandez homosexual, inalt, cu unghii foarte lungi, ni s-a povestit din ce tari venea fiecare pietricica dar nu m-a interesat foarte tare.

Diapozitiv78

Diapozitiv79

Asa ca dupa ce am trecut si prin cosmarul vizionarii a cinspemii doosute de inele, cercei, bratari si diamante de zeci de carate, am convins tuktuk-istul sa ne duca sa ne plimbam pe canalele Bangkok-ului cu barca, deci … va urma 🙂

Drumul berii tailandeze, o parte din Bangkok

Dupa un drum (ma repet) canicular si nervi ca facem pe mine dupa niste ore in trafic, lasaram colegii malaezieni la ei la ambasada si ajunseram la Amari Watergate. Deosebit hotelul, in centrul comercial (aci dezavantaj, ca nu voiam a cumpara nimica), cu un personal extrem de amabil, cu niste restaurante nemaipomenite si aproape de o mancare stradala, mama ei. Ingramadii niste imagini de la Amari, restul sunt pe net la http://www.amari,com.

Diapozitiv59

Priveliste de pe geam, etajul 15, nivel de fumatori, ce palaria noastra de viciati.

Diapozitiv60

Cum eram rupti de oboseala am luat o prajitura, o bere si o cafea la patiseria hotelului, apoi am dat o scurta tura prin jur, apoi, dupa ce ne-am trezit, constatand ca e foarte tarziu si au inchis crasmele am petrecut o seara relaxanta la un local cu specific american din hotel (stiu, mi-e rusine) unde, fiind happy hour am ingurgitat margherite si beri si am halit coaste si aripi. Localul gen Ruby Tuesday de la noi, mi-e rusine, dar imi era foame, dati cu piatra care n-ati pacatuit.

Diapozitiv61

O sa continui cand va functiona site-ul, momentan am stat jumatate de ora si nu s-a incarcat nici o poza, o sa editez cand se va indura serverul de la wordpress. Multam pentru atentie si rabdare, nu e vina mea.

Drumul berii tailandeze, zona Pattaya

Dupa un mic dejun tot cu multe oua, ceva supe si o zi de recuperare intre piscina, TV (serialele mele de analfabeta, CSI, The Pretender, genul asta), tutun, beri si potol de strada (un fel de crenvsti facuti bilute si fripti, oua de prepelita, oua si crenvusti infasurati in wonton, toate stropite cu sos iute, mancare de doua zile de om normal la nici 5 lei in banii nostri …

Diapozitiv41

… plecaram spre Pattaya (patia pronunta tailandezii) cu un autocar fix de turisti, mai toate pictate cu ponei, barbie, delfini sau omul paianjen. Al nostru era cu Disney.

Diapozitiv42

Prietenii cursanti din toate colturile lumii ucisi de gradele celsius sau farenheit isi croiau drum spre magaoaie.

Diapozitiv43

Pentru ca am darul neplacut de a spulbera visele, am facut cateva poze din autocar cu strazile localitatii de provincie Bangsaen unde, cu o pensie de la noi, esti barosan.

Diapozitiv44

Diapozitiv45

Am luat din cursanti din campusul universitar, bine pazit de militari, daca ar arata asa si la noi campusurile mi-as dori sa fiu studenta pe viata. Deosebit. Cu mentiunea ca pe partea opusa a pozelor facute de mine erau lacuri, plante, chioscuri pe lac, nu am facut pozografii.

Diapozitiv46

Transporturi tailandeze de pe drum:

Diapozitiv47

Diapozitiv48

Diapozitiv49

La Pattaya Park am fost sa mancam in turnul care face o rotatie lenta, astfel vezi tot orasul, plus ca daca ai nervi poti sa te arunci de la etajul patrujtrei, dupa cum se vede in imaginea urmatoare:

Diapozitiv50

Acum, sincer, nu mai stiu la ce inaltime era turnul si numarul de etaje, dar se vedea cam asa:

Diapozitiv51

Am mancat in turnul rotitor, slabuta rau masa, cantina thai, nu stiu cum sa o descriu, sigura treaba buna a fost ca am gustat pentru prima oara oua centenare, nici alea nu au fost ceva deosebit. Cel mai bun lucru de la bufet, culmea, a fost sushi. Asa e cand ii lasi pe altii sa organizeze ce cred ei ca place turistilor.

Diapozitiv52

Dupa care am fost la Alcazar la cabaret, exacerbare de costume si lumini, pariuri pe care e femeie din artisti, spectacolul slabut. Ori era coregraful, ori artistii angajati pe pile, cam ce dansau ei putea dansa un hipopotam beat, fara picioare, tinand in echilibru un canar pe nas. Culori si femei (sau barbati, nu ma bag) misto, ce pot zice dupa ce am platit si am baut si o bere gratis?!

Diapozitiv53

Asa ca de incheiere, inainte de adio Bangsaen (am ramas indragostita pe veci de resort si oamenii de acolo, de gradini si ape, na, e prima iubire cu un resort) ultimele papici de acolo.

Chiftele (fritters) de creveti, pachetele cu legume si sosul ala iute, bisque de homar de stanca …

Diapozitiv54

… o supa excelenta cu ingrediente necunoscute mie (in mare parte, nu ma refer la porumb, railor) …

Diapozitiv55

… un tom yum …

Diapozitiv56

… o supa won ton cu porc afumat (influenta chinezilor de care va ziceam) …

Diapozitiv57

si o aruncatura de privire de ramas bun Bangsaen, direct din castron, urmeaza Bangkok pentru cei cu rabdarea incercata, ma scuz inca o data ca nu fac periplul serios, vag culinar, marunt fotografic si degraba.

Diapozitiv58

va urma