Carrara si final de povestire

Cu putine poze, ultimele zile, carierele de la Carrara se pot vedea foarte bine si extrem de merci din masina, nu mai stiu daca am pus poze si de la ultima intrevedere in care ne-am cunoscut, e fain, de pe munte vezi marea, te mai ratacesti si ajungi pe drum de camioane, tunele, pacat ca a fost cam intunecat, oricum acolo vremea e mereu schimbatoare.

Am urcat, am coborat, mi-am luat un platou mistocut de marmura, rotativ, la buzacarierelor sunt preturi mici. Si in Sarzana am prins asa o lumina misto, ca va mai pun cateva poze.

Am dat si o tura scurta in supermarket (si bine am facut), cumparaturi viteza indesate in frigorifica. Oricum, in plimbare, am vazut o carciuma prin centrul orasului pe care scria ca are camera de fumatori. Ajungem acasa, gasca adunata, le zicem, toti cica: imposibil, in Italia nu se fumeaza nicaieri inauntru. Hai nu, pe bune. Ne-am reintors si, da, se fuma. Bar sportiv cu beri nemaivazute (de mine) dar la care cred ca am baut cea mai buna carafa de frizzante din viata mea. Perfect.

Am fumat bine merci inauntru intr-o camera separata de nefumatori, mare, cu ecrane pentru evenimente sportive si am si consumat diverse, printre care si ceva lardo (am luat si acasa).

Fireste ca am prins targ si in Sarzana, dar nu am tras multe poze, ca era pe la spart, dar am luat pui, ca nu se putea fara.

Ei, de acum nu mai sunt mari chestii, imbratisari, stabilit rtaseu, bagaje, pupaciuni, luat dupa gogu care ne-a facut sa pierdem pastele. Adica a zis ca pana la bukale sunt 18 ore prin Slovenia. Vezi sa nu. Am prins chestii interesante, afis intre tiruri.

Si bucati de, vorba cuiva, autostrada inchiriata. Numai ca timpii nu au fost aia. Dupa 11 ore eram abia in Maribor unde ne-am cazat, ca asta era, deja se rupsese filmul.

Asa ca atat Slovenia cat si parte din Ungaria, respectiv lacul Balaton, le-am vazut din masina. Destul de frumos si bine, zic eu, dar trageam tare, nu am mai oprit.

Din nou portiuni libere de drum.

Am luat la o crasma din drum ultimele gulasuri inainte de iesirea din Ungaria, aici alta belea, plin de romani care voiau sa prinda pastele acasa, era noaptea de inviere si practic se adunasera din toata Europa.

Am prins bezna si ploaie spre Deva, eu cum sunt chioamba noaptea si conduc mai rau decat Casi am bajbait pana am reusit sa prind un tir. Cu chiu si vai am ajuns si dupa o scurta plimbare am petrecut foarte frumos de inviere, cu Pizzicotti Affumicati, carnaciori si cognac prost. Dar am dormit tun. Oua rosii, cozonaci, canci.

Dimineata la plecare ne gandeam daca se ducea masina din dreapta spre Arad, o culegea bucatele la ce gropi sunt pe drumul ocolitor.

Apai pe drum, da-i si lupta, lupta si da-i, am crezut ca in duminica pastelui va fi liber. Canci. Pe Dealul Negru, la mici, totul inchis, exceptand o bomba. Nu am putut sa nu pozez interiorul, de film.

E, intr-un final am ajuns acasa, oua am ciocnit tocmai la Eforie, cand am fost dupa potaie, sigur am uitat multe amanunte, ca daca nu fac poze uit, dar in linii mari, cam asta este. Asa ca de final, autoportretul naratorului.

rororo

Sarzana

Urc repede cateva poze, ca am ramas in urma, de la Lago di Garda am plecat spre Sarzana, fireste cu detur model rataceala prin La Spezia, ca asa e in tenis. Fiind pastele catolic fetele erau libere si ne-am pus la sueta. Cu cozonac.

Printre altele am reusit sa imi troznesc iarasi moaca de caldaram, dar fara, nu se putea, am fost la o petreecre, am dansat, am cunoscut lume mai noua, mai veche, ma rog, misto.

Dar fiind vreme asa frumoasa …

… am apucat sa fac si o serie de poze la cetate, stiu ca, probabil am mai pus, ce daca.

Fantana din una din piete, copil, catel si … fireste, cum altfel, targ.

In zare se vede Sarzanella.

Si cetatea orasului in care s-a nascut Papa Nicolas V.

Casa mea, in detaliu, nu pot sa ma despart de ea, asa mult imi place.

Prin oras, stradute, portocali, cina.

A doua zi nu a mai fost vremea asa buna, dar am tras o poza marii.

Restul, alta data ca azi nu e vreme, rororo.

A doua zi de leneveala

Ei, cine s-a plictisit, sa sara expozeul urmator. Asadar dimineata, dupa tura de deschidere de targ, am facut oua. Ochiuri, in apa milenara (desi cica puteam si cu pancetta, na belea).

Cine ghiceste ce buruieni sunt pe oua, are o bere, marele premiu.

Avand numai apa, oua si o tigaita, am facut capac din castronelul nou. A resistat eroic, iaca.

Dupa micul dejun, plimbarica spre cafelutele necesare. Fain rau locul, v-am mai zis, putine poze, dar suficiente pentru mine.

Si iar mi-am amintit de „Domnul neco” si de faptul ca in nord exista combinatia de prosecco si bitter, zisa si, ei da, cu dedicatie speciala, gingerino.

Cateva imagini din scurta plimbare de pe malul lacului, am cules si ceva scoici.

Marinarasul ala am uitat sa citesc ce facea, probabil ca e pe gogu. De final de lac, doi iberici ai vecinilor de langa casa aia luata de noi. Foarte faini. Si cuminti, spre deosebire de Casi.

Si uite ca uitam sa va zic daca nu erau pozele. In camping, dupa ce negociai casa, pretul, ma rog, ce era de negociat, te duceau sa iti arate locul cu masinute de golf. Nu am mai fost niciodata cu masinuta de golf, e misto.

In drum spre alte zone si aventuri italiene, am pozat intr-o benzinarie niste afise, dati click daca vreti sa cititi ce e pe ele ca nu stiu daca se vede asa.

Pentru cei care nu cunosc fenomenul, dau o scurta si abrupta explicatie, nu traducere. Cand incep concediile, cei care si-au luat patrupede, fiind obligati de lege sa raspunda de ele (cip, baza de date, alea, alea), isi dau seama ce greu e sa ai caine. Sau pisica, dupa caz. Si atunci decid fie sa ii lase te miri cui, fie sa ii, ei da, arunce in autostrada (de unde nu au nici o sansa sa scape cu viata dintre roti). Pe mine m-a emotionat ce scrie in posterele alea de la buda. Nu stiu pe voi.

rororo

Lago di Garda

No amu urmeaza doua zile de trandaveala si odihna, carora nici unul din cei din grup nu le-am putut rezista, pusi fata in fata cu Lago di Garda (cica una din vilele din zona o detine George Clooney, asa a zis mama).

Nu va asteptati la poze ca la link-uri, au fost efectiv zile de odihna si reveneala, asa ca am vazut lacul din perspectiva micro, nu macro, dar puteti citi despre el si, va asigur, merita. Dar pana acolo … am comis pe drum o burgerkingheala, ca lesinam de foame 😀

Alpii, de data asta, i-am pozat din mers (bai, nu gasesc unde am pus pozele dinspre Cortina, de acum cativa ani. sau nu le-am pus? necoooooooooooooooooooooooooooooo )

Ideea a fost sa vedem si noi lacul vietii, am parcat masina intr-un loc amenajat si am luat-o la pas.

Numai ca am nimerit intr-un camping super. E plin de hotele, campinguri, terase, foarte misto, am cam uitat eu sa fac poze, ideea e ca am cerut cazare, au zis ca, fiind pastele catolic, cam ciuciu, am insistat si am gasit casute pe malul lacului, cele mai modeste si ieftine, nici paturi nu aveau. Tipii de acolo super amabili, se puteau inchiria diverse categorii de confort, inclusiv corturi gata montate, era plin de caini, copii, familii sau indragostiti, ce mai, super. Plus ca era liniste si curat. Suna anacronic? Ei bine asa era. Drept urmare, casute ieftine pe malul lacului (paturi suprapuse, ziduri de beton, aragaz, masina de spalat, chiuveta, iarba, pasari, verdeata, Garneata nu era).

Cam frig, e drept, ca mai sa ne gazam, am aprins aragazul sa incalzim si s-a stins si s-a reaprins, dar am scapat cu zile. Oricum, seara am atacat o terasa misto, localul se cheama Senzanome. M-au rugat ei sa va arat pagina de feisbuc, am pus link, ca merita.

Terasa are priveliste la lac, de baut si de mancat, na, ca in Italia, bun. Preturi medii, chelneri super (la micul dejun era alta terasa misto, dar asta, mai tarziu). Am luat din greseala niste branzeturi si din negreseala pizza, paste (pai?) si (necoooooooooooo) friptura mixta (adica fructe de mare trase in ulei, dar asa imi place mie sa le spun, din cauza necolinei).

Cel mai misto lucru, la casutele astea de nelux de pe malul apei, era ca te lasau sa iti tragi masina in buza cladirii, foarte comod la ce balamuc era deja in ea.

Una din multele masini de familisti inchiriate (v-am zis ca era pestrita si civilizata zona? v-am zis):

Si (bai nene e un facut) a doua zi dimineata, eu trezindu-ma si invatata cu potaia, am luat-o la pas, ei, da, targ bre.

Nu am fost cu chef de poze, dar era targ tipic italian, micut, ca asa era locul, dar l-am prins la deschidere, mi-am dat binete cu targovetii, ne-am urat paste fericit (desi era al lor) si iara mi-a ramas mintea la niste platoaie.

Dar castronul l-am luat 😀

Erau si niste dudui care haleau de la turisti (desi, teoretic nu ai voie sa le hranesti).

Aspect cu camping de pe lac (in care mi-am bagat si picioarele, nemetaforic vorbind, curat si fain de numa).

Uite lebedele-n zare, eu ma uit ele dispare.

Am pozat o droaie de ambarcatiuni, care mai de care mai ciudate, dar pun o poza de ansamblu.

Erau si califari, dar eu cu aparatul, zoom si rabdare, nu ne intelegem.

Reintalnire cu ratusca cea urata (le pun in ordine cronologica, de aia).

Si din nou masa la Senzanome. La plici am luat porc si legume la gratar. Excelente.

Eu am fost tentata anterior sa iau aglio olio e peperoncino. Si bine am facut. Restul nu am pozat.

Inchei prima zi de leneveala cu o natura moarta. E, nu chiar asa, dar pe aproape, arata deja masina (si inca mai are urme).

Eu sper ca nu va plictisesc zilele de lene, daca va plictisesc, aia e, vorba lui Bucur, n-ati avut noroc. Nu de alta, dar mai urmeaza o zi de incarcat bateriile, ca tare bine era acolo. rororo