Canon Ixus vs ciorba de salata

M-am apucat sa fac si sa pozez ciorba de salata a la mama mea. Prima parte a mers bine, ciorba a iesit fix cum mi-o amintesc de pe vremuri.

Am inabusit zarzavat, apoi salata, am pus apa si o mana de orez, am lasat sa fiarba.

Am acrit cu zeama de lamaie, am pus leustean si am facut o omleta care s-a umflat de mi-a ridicat capacul de la craticioara, toate bune si frumoase, standard.

Pana la momentul in care am facut poza farfuriei in care am pus si iaurt, ceasul rau, pisica 13, am scapat aparatul in ciorba fierbinte, asa, cu incredere.

Eu am fixuri, nu imi place sa fac poze cu telefonul (nici sa vorbesc la telefon), prietenii vechi stiu ca plang si imi trebuie instant alt aparat ca altfel fac o criza de nervi. Eram si in plin proces de fotografiere a unor minunati dovlecei in aluat de bere …

(pe scurt, dovleceii dati prin faina apoi prin aluat ca de clatite, cu ou si faina, dar subtiat cu bere foarte rece).

Atunci am incercat din nou aparatul uscat si sters cat am putut de bine si, logic, cucu, a facut vreo 20 de poze in ceata si doar una vag in ceata. Am crezut ca mor.

Dar pentru ca a trebuit sa ma indepartez de relaxarea de la cratita si sa prestez in campul muncii, vreo doua zile nu l-am folosit, am incercat timid sa fac poze la o tocanita de ciuperci. Simpla, cu ceapa, usturoi si ardei, inabusite, apoi cu rosii tocate, vin, ciuperci si marar.

Functioneaza bietul Ixux, Canon rulz. Mai da rateuri parca, se screme asa, prin interior, dar mai respira.

Asa ca va mai arat ce am avut la pachetel (burger de Angus, foarte bun si polonez la gratar in sandwich – asta suna tare de tot, cu polonezul la gratar).

Ai cateva chestii de prin magazine care mi-au placut. Pere Kaizer (de la mega), luate dupa ce s-au tuflit, mi-a fost mila de ele, arata foarte rau dar sunt infiorator de bune, parca sunt alea de le culegeam din pom de la Eforie; pepenele de la Lidl, cred ca e import Grecia, iarasi, neasteptat de bun; Bougatsa congelata, doar sa o coci si sa o dai cu zahar si scortisoara (incluse in pachet), la fel, chiar daca e un semipreparat, foarte misto la gust.

Si ciresele de la Lidl, 8 lei si ceva kilul au fost bune. Anul trecut nu am nimerit nici macar odata pepene sau cirese comestibile la retaileri.

De final o poza cu prima petunie, cu atata ploaie s-au incapatanat sa nu iasa deloc. Deci cu greu dar respira totusi, Ave Ixus.

Ravioli cu sos de rosii

Prin mila (sau nesimtirea) celor de la achizitii din retail, ajung cateodata la noi, muritorii de rand, mici bijuterii culinare. Pe care le tratam ca atare, simplu de tot, ne bucuram de ele.

Nu fac nicio reclama celor de la Giovanni Rana, dar ca sa ajunga intr-un lant de hypermarketuri asa ceva la pretul de trei lei, ce sa zic, bogdaproste, sa iti fie spaga primita.

Iaca si spatele pachetului, dupa care va spun cum am tratat cu gentilete aceste paste foarte bune.

Cu un simplu sos de rosii. Mai intai am copt intr-un vas niste rosii mici, le-am lasat sa se racoreasca si le-am scapat de invelis. Separat am tras in putin ulei de masline niste ceapa verde si usturoi proaspat. Le-am pus peste rosiile coapte, apoi am deglasat cu un vin (roze, sec). Am adaugat suc de rosii (da, din ala care se poate combina cu vodka), oregano si piper. Pentru ca vinul a fost sec, am pus si un sfarc de cutit de zahar, o adiere. Am lasat sa fiarba.

Pastele, care in total trebuiesc fierte doar doua minute, au stat numai un minut in apa clocotita, apoi in sosul de rosii.

Gata.

Pe deasupra ma ras o branza maturata romaneasca, v-am mai zis eu de branzeturile astea care merg de minune la paste. Am picurat si nitel ulei crud de masline.

Nu mai am nimic interesant, am pozat doar pachetelul pentru la munca, satula de sandwichuri mi-am luat piept de pui marinat in iaurt cu condimente, apoi tras la tigaie, pus peste noodles cu legume. A mers doua zile la rand. Acum nu am idee daca o sa apuc mereu sa fac din astea, maine am oricum, ravioli reci. Abia astept.

Un fel de musaca

Nu e o varianta clasica, nasa mea de la Eforie Sud facea asa ceva, cam grea pentru stilul nostru „de spital” dar din cand in cand, merge. Cu garnitura de colebil 😀

Am pregatit asa: ardei copti (la cuptor, la foc mare, de lene si ca sa miroasa in tot blocul), cartofi taiati rondele si prajiti, vinete lasate la scurs cu sare, prajite apoi lasate cat de mult la scurs si un sos de carne cu ceapa, vin, suc de rosii.

Apoi toate puse in straturi (sare, piper, feliute de usturoi proaspat, dupa chef).

Am pus si ceva cascaval printre straturi, apoi am dat totul la cuptor sa zaca nitel impreuna.

Nu e complicat dar dureaza nitel pana le faci pe toate, cam greu, merge si varianta de regim, dar eu voiam sa v-o arat pe asta, de neregim. Am incercat o felie calda, sa prind soare in poza, dar slabe sanse sa se taie frumos, asa ca am facut ca orice bucatar nepriceput, am mintat in inel ca sa va arat 🙂

Ce am mai comis in decursul zilelor (in afara de resturi si senvisuri de luat la pachetel), niste coaste la cuptor, clasic, coapte mai intai acoperit cu vin, apoi lasate la rumenit, apoi o chestie pe care am uitat-o in cuptor in punga si in loc de un frumos mixed grill de porc si pui cu cartofei a iesit un fel de pulled dã toate alea, bun de altfel, dar arata cam ca mancarea fostelor mele soacre, indescifrabil, plus o bucatica de pastrama de macrou afumat primita in dar, aia si frumoasa si gustoasa, dar nu am facut-o eu.

Si un crin din gradina mea si gata, la fund, pauza s-a terminat ca vine weekendul si oamenii normali muncesc in weekend 😀

Pilaf cu carne de miel

Tot din seria, sunt zgarcit deci reciclez, azi am facut o minune de pilaf cu carne si sos de miel ramase de la sfintele sarbatori pascale (si pastrate cu sfintenie la congelator).

Adevarul e ca de Paste vin multe gramada, nu doar ca e mancare grea, dar ti se taie la un moment dat si o dai pe buruieni. Si eu daca arunc mancare, mor de inima. Plus ca am avut niste fripturi atat de gustoase ca ar fi fost pacat. E, cam atat cu scuzele, sa va zic cum e cu pilaful (ca am facut un cratitoi sa tina o saptamana ca o sa am treaba multa).

Am incalzit tot sosul cu bucatile de carne de prin el. Am inabusit ceapa, morcov si ardei gras. Am adaugat orez, rosii (fara coaja) tocate si un dovlecel mic, am calit totul impreuna, am stins cu vin alb si am lasat pana s-a evaporat.

Am pus si carnea cu tot sosul cel bun, am adaugat apa (aproximativ 3/1 cu orezul), condimente, sare, piper, dupa placul fiecaruia.

L-am lasat la foc mic aproximativ 20 de minute. Asta e varianta pe care am gustat-o si care va tine de foame peste saptamana.

Personal mi-am pus o portie cu cateva rosii pe deasupra si am dat la cuptor sa scada, apoi am combinat cu iaurt si castraveti murati.

Delicios.

Inca o poza ca a iesit soarele.

Mai aproape … gata.

Am mai facut ceva misto, combinatie misto, dar nu stiu de ce mi-a iesit palid guacamolele ca fructul era verde bine de tot. Asa ca poza cu combinatia finala nu e prea frumusica dar nu pot sa nu v-o arat. Si iaca, totusi a fost verde.

A, combinatia a fost de mozzarella cu guacamole (banal, avocado, rosii, suc de lamaie, usturoi, ceapa, sare si piper). Si nitel uleiut bun. Mi-a placut, iertati poza.

Si pentru ca maine voi face ciorba, tot pe o saptamana, am degresat nitel carnea inainte sa o fierb. Si, cum ziceam, zgarcita cum sunt, nu am vrut sa arunc grasimea, am facut circa 20 de grame de jumarici mici mici. Si le-am mancat cu o prietena, sa nu ni se aplece de la asa multa mancare.

Tot poze fara mare impact emotional, doar pentru ca a fost soare. CP cu carnat. Soul food.

Capsunile din gradina, mare esec, acum sa vedem cum vor fi rosiile. Primele doua au aparut. Si cam asta.