D’ale lui Răpciune

Numele popular al lunii septembrie adica, răpciune, de unde si pana cum i se zice asa, chiar nu am idee. Dar am idee ce am combinat, de regim si ne, pentru mine, pentru altii, de toate pentru toti.

Eu am ars-o dietetic cu niste minunate legume la cuptor.

Ce vedeti am pus in tava si le-am uns cu un sos din multe condimente (everything but the kitchen sink, vorba aia), plus usturoi, ulei si zeama de lamaie. Si le-am copt si le-am pus langa un orez cu taitei si aia a fost, cald, rece si, in final, daca tot a ramas cam multa conopida, am incropit si o supa-crema cu nitica smantana.

Tot de regim, am vrut sa o ard mai de fitza (aiurea, de la cutia milei) cu niste Angus. Vaca Angus. Parerea mea sincera e ca orice i-ai face, vaca romaneasca tot nu e ce trebuie, am tras-o pe plita ca la carte, medium rare, am lasat-o sa se odihneasca, merge, dar nu e ce trebuie.

Pentru restul casei am tras o oala de sarmale. O oala si ceva, fix. Clasice, banale, sarmale.

Si doua pandispane, unul cu mere si scortisoara, unul cu fructe de padure. Aluatul banal, de patru (4 oua, 4 linguri de zahar, 4 de faina, 4 de ulei), cu albusul batut separat, restul mai putin faina amestecate, plus o lingura de unt, una de iaurt si putin praf de copt, adaugata si faina si apoi albusurile amestecate si ele cu o spatula. Fructele de padure le-am dat prin faina si le-am pus deasupra, merele feliate le-am amestecat cu zahar, scortisoara si amidon si le-am pus pe niste buscuiti pisati, in rest, tot aia.

Si pisica din gradina, hello kitty.