Pasta de somon

Si iaca, am revenit la acele minunate vremuri in care o ardem iar pe regim din ala, aia nu, aia nu, ailalta nu. Si dam berea pe ceai. Si ne descurcam cum putem, ca nu e prima data.

Apropos de ceai, parca a fost un facut, am primit cadou un strecurator (asa ii zice?) misto de tot. Din Canada (not so far), am primit un urs polar, pentru ceai de la Plafar. Pam pam.

Cu pasta de peste nu a fost planuita, am pus pe gratar doua file-uri de somon. Unu la mana, foarte slabe, doi la mana, le-am cam uitat, deci a iesit o chestie seaca si inecacioasa. Si am dres-o rezultand pasta asta dupa cum urmeaza: am pus somonul maruntit, ulei de masline, sos soia (putin, normal nu e voie sare cam deloc) si crema de balsamic. Am mixat bine, am tot gustat pana mi-a placut foarte mult. Si asta este.

Simplu, doar cu cartof fiert, as fi pus marar dar are un gust prea delicat si am zis pas.

Daca eu nu am fost cuminte nu inseamna ca in jurul meu nu se mananca normal, chiar decent, pentru casa am facut o zama de fasole boabe si niste ardei umpluti.

Inainte sa pice regimul am avut chiar o zi de mici.

Iar de ziua prietenei mele am gustat pana si putina pizza (din colt, de la Ozana) si nitel tort (de la Kaufland).

Fara legatura cu mancarea si doar cu o vaga legatura cu regimul, ma intreb in mintea mea (nu pentru prima oara, e drept), cum e posibil ca asistente de la spitalele de urgente carora le intra pe mana mii de oameni la foc continuu sa nu fie in stare sa monteze o branula fara sa te faca praf (asta din poza e pe stanga, am si pe dreapta si pe la incheieturi, am, sa fie primit).