Tochitura cu chiftea

Am scris pe bune, ca am avut cantitate infima si doar o chiftea, dar combinatia este misto si ar merita sa devina mancare nationala. Cel putin (modestia mea-i doar una dintre mult ecalitati, zisei eu cantand pe struna unei mari sinceritati – am uitat cine a scris asta, nu eu).

Totul e foarte simplu, ca un ostropel simplificat si o sa va spun si cum a ajuns chifteaua aia acolo. Ostropelo-tochitura a inceput cu niste bucatele de carne de porc, carnat, vin, putin ulei, ceapa, usturoi si ardei (optional, pentru aroma). Toate lasate cu capac la foc mic, sa scada asa, cu niste apa adaugata din cand in cand sa nu se arda, sa nu se prajeasca.

Cu chifteaua s-a intamplat pentru ca am tocat cu o prietena niste carne de porc. Si am impins resturile din masina cu o bucata de paine. Pe care am amestecat-o (paine si carne) cu niste sare, piper, praf de usturoi si mustar. De lene, ca era putina compozitie. Voi puteti face orice chiftea doriti, cu ceapa, verdeata, eu v-am zis cum s-a intamplat cu a mea.

Am prajit chifteaua separat (ca la cantina, multa paine, putina carne), apoi am adaugat-o peste tocana de mai sus impreuna cu niste suc de rosii (tomato frito am pus eu, merge orice aveti).

Si da, cere o mamaliga, un piure, o muratura.

Faptul ca a mea chiftea a avut paine multa si a baut din sos a facut ca mancarea sa merite o reteta pe bune, poate candva … Momentan raman cu ideea.

Am facut si o zama, excelenta, desi nu arata fabulos pentru ca fiind doar din pipote nu e grasa deloc, nici nu am inrosit-o cu nimic, dar are zama buna de varza, leustean, zarzavat din plin si dovlecei si cartofi, merge si rece. De mahmureala, cui se mahmureste.

De final trei poze cu zgubi de Ricky Martin Bruno care este cea mai buna reteta impotriva insomniei. O ora cu nebunul face cat cinci la zumba, cardio si ce o mai fi acum la moda.

Sa nu credeti cumva ca pensionara familiei si-a pierdut locul in inimile si casele noastre, nu, doar ca pe ea o stiti deja de noua ani si mai bine. Dar pentru conformitate am tras-o si pe ea in chip, cumintenia pamantului.

Pui cu orez

Stiti deja ca imi place „chicken rice”, acum a fost o altfel de combinatie si v-o zic. (plus ca o zi de concediu in mijlocul saptamanii imi permite sa pun toate pozele, sper sa scriu coerent, mai vedem noi ca o sa fac doua postari si, culmea, nu DE POST).

Combinatia de carne, orez si iaurt mi se pare geniala. Si ceva legume, o muratura, imi face chef de Istambul instant.

Va spun intai cum am facut orezul. Am fript nitel orez, unt, condimente (cardamom, anason, lamaie uscata – din pomul din bucatarie – rosie, usturoi si busuioc uscate).

Am adaugat curcuma si apa (1 la 4 apa/orez) si am lasat pe foc pana a fost gata dupa cum se vede in imagine.

Puiul e marinat in ceva clasic, gen marinata cu iaurt. Numai ca e sana (si nu i s-a dat, i s-a luat, stiu). Plus un amestec de nenumarate condimente uscate care nici nu mai conteaza caci este vorba de gustul fiecaruia din voi.

Am taiat si cateva felii de dovlecel printre bucatile de pui (da, dor de Istambul) si am dat la cuptor.

De aici in colo e clar, iaurt (am pus si nitica smantana in el), cu orez si pui, plus cateva muraciuni. Daca vreti si o lipie in care sa indesati din toate, eu nu va opresc, merge.

Nu am terminat, pentru ca mi-a ramas nitel orez in plus si e bun si a doua zi (si a treia … dar cine face cu tona?) am facut si niste legume la cuptor.

Conopida, ardei, dovlecel, cartof, rosii, un sos din vin, ulei de masline, usturoi, cimbru si boia afumata. Si garnisit totul cum vedeti.

De final (ca va arat si cainii in cealalta postare), niste cumparaciuni misto. Anume mere superbe deja la pret bun, intre 1.99 si 2.29 kilul, ciocolate ramase de la sarbatoarea decedatilor care expira alta data, la 75% reducere, pra frumoasa ca sa nu le iau, o varza mica de tot, cat un mar si, noua obsesie, jeleuri. Dac anu le mancati descoperiti din cand in cand cutia cu jeleuri si aveti deo de camera minunat.