Prajitura insiropata cu iaurt

Seamana cu deserturile alea turcesti, stiti voi, nu am mers pana la sursa surselor, eu am primit reteta de la Miruna si acolo vedeti originalul ei, la mine, originalul meu, doar nitelus mai altfel ca asa mi-a troznit. Concluzia e ca oricum ati lua-o, e o prajitura misto, simpla, buna.

Slide8

Am sa va arat ca la prieteni, ingredientele in cutiile in care le pastrez, pentru ca efectiv nu am avut chef si loc de aranjamente si poza am facut-o oricum ca sa nu uit eu ce am bagat in dulcele asta.

Asadar am adunat gramada fix ce se vede.

Slide9

Am uns tava cu unt si am tapetat-o cu gris, apoi am pus foile de placinta incretite, dupa cum vedeti. Si le-am dat la cuptor sa se rumeneasca putin.

Slide10

Intre timp am facut amestecul din iaurt (cam 300 de grame), trei oua, esenta de vanilie, zahar (am pus si o lingura de smantana ca aveam in plus), putin bicarbonat (in loc de praf de copt).

Am turnat peste foile scoase din cuptor.

Slide11

Cu gandul la kunefe, din loc in loc am pus si niste cubulete de branza cremoasa de oaie.

Slide12

Am copt pana s-a copt (tare, nu? am facut test cu scobitoarea).

Slide13

Cat timp a stat in cuptor am facut un sirop din zahar ars, apa si esenta de rom. Pe care l-am turnat peste prajitura scoasa din cuptor.

Slide14

A inghitit ceva sirop, am mai suplimentat, aici e dupa cum aveti voi chef.

Slide15

E buna si calduta dar, personal, cred ca e mult mai buna a doua zi.

Slide16

I-am dat un kick cu niste coaja de lamaie si cateva firicele de flori de busuioc, cat a fost calduta, e belea. Rece nu ii trebuie nimic.

Slide17Slide18Slide19

Ce am mai facut, pe foarte scurt, ciorba de varza cu ciolan afumat, varianta de cinci minute, varza, zarzavatul de la congelator si carnea, toate la presiune, apoi doar am dres-o de bors si verdeata.

Plus un soi de pomana porcului din niste resturi de carne fripta cu bere si usturoi. Ca sa testez o tigaie foarte ieftina, nu ca aveam eu pofta.

Plus o cumpaaciune dulce, editie limitata, mie mi-au placut, o masina de handi care gonea efectiv prin oras ca nebuna si un rasarit printre ramasitele codrilor Vlasiei, in viitor codrii blocurilor de beton, marca Pandele.

In ultima poza e un drum pe care m-am ratacit, tare frumos a fost.

rororo