Adica gri mocirlos. Cu tot tamtamul asta, fireste, autoritatile si-au bagat banii in buzunar si picioarele cel mai probabil printr-un nisip de la alte latitudini, orasul geme sub nameti. Locatarul care a dat pe trotuar e o furnica mica, gigantii de zapada zac in continuare ca niste baligi de elefanti albinosi. Se circula ca un cur, este o bataie de joc generala, am vazut astazi niste faze, din nefericire nu am putut opri sa pozez, nici sa plantez castane, ca ar fi insemnat sa blochez o banda.
Pe stradute e cu febra musculara daca se intalnesc doua masini, care vede prima un loc sa se infiga sa faca loc, apoi inapoi, iar inainte, pana apare altul, tot asa, hop si asa.
Am vazut niste refugii RATB care arata a cazemate, au dat cu plugul si au facut zid intre refugiul curatat si strada, efectiv cand vine masina (care ca sa ia calatori, fireste, blocheaza circulatia, nu are incotro), oamenii ies cuminti dupa un munte de gheata cacanie.
Cate un utilaj isi face de lucru, azi, in parcul circului un pui de excavator lua zapada din spatiul verde unde statea bine merci fara sa incurce pe nimeni si o planta in statia autobuzului. Probabil asa primise indicatii.
Culmea e ca peste tot balamucul asta natura a zambit si la prima ora a fost un rasarit absolut fabulos. Cei mai priceputi au prins niste imagini de vis, eu, cu telefonul, din traseu.
Am pozat si niste potol sa nu uit ce zi de dieta am avut azi.
Nu spun ce splendida a fost luna, lumina mai ceva ca becurile de pe strada, daca ridicai nasul din mocirla, au fost imagini mesmerizante. Din pacate, pentru a pasi, tot in mocirla trebuie sa privesti.
Pe alocuri s-a mai dezapezit, i-am vazut pe unii chinuindu-se, dar monstrii de zapada sunt binemerci pe marile artere. Pentru ca, nu e asa, iarna i-a luat pe nepregatite pe pungasii astia.
Pe vremuri se arunca zapada in Dambovita, se eliberau strazile, acum am inteles ca au ecologistii ceva contra. Sa fie iubiti.
Ce mai e frumos si nu am pozat eu, o varietate fantastica de pasaret care se aduna pe Dambovita sau prin pomii de pe langa blocuri, ciufi, cormorani, prin parcari o droaie de ciocarlii si cotofene, fauna urbana capata tupeu.
Atat am avut de soparlit.
rororo
Aphex 