Craciun frumos

Inca ma mai uimeste cat se poate consuma de sarbatori, vad pe net, vad in magazine, vad la TV, se cumpara, cred, de zeci de ori mai mult decat intr-un final obisnuit de saptamana din an. Desigur ca pot intelege cadourile, ma refer strict la alimente. Chiar se mananca atat de mult? Se fac tone de dulciuri si „porcarii”, personal nu cred ca pot manca mai mutl decat de obicei, sa presupunem ca unii pot, dar chiar asa de mult? Risipa, consumism, imbuibare media peste masura cu magia unor preturi mici, lumina falsa a unor sarbatori de marca, impodobite toate cu niste tuse nostalgice care strabat toate mesajele: imi amintesc din copilarie mirosul de … gustul de …

Eu imi amintesc din copilarie (cu ajutorul mamei, ca nu eram sigura ca asa era) ca serbam ceva asemanator craciunului pe 31 decembrie, ca de craciun se muncea la intreprindere, ca primeam intr-adevar de la tara diverse ale porcului. Dar marea imbuibare nu mi-o amintesc, marea devalizare a magazinelor, exclus.

Ma gandesc generatiile ce vor veni ce amintiri frumoase vor impartasi: imi amintesc cum de craciun urlam in carucior in timp ce mama se calca pe cap la coada la carne desi imi amintesc ca se gaseste carne peste tot si mereu dar nu stiu de ce, magia craciunului era musai cu imbulzeala si transpirat in bucatarie ca sa umplem masa. Si imi amintesc cum dupa craciun printre muntii de brazi aruncati se bateau cainii pe resturile din gunoi si pescarusii pe ce mai plutea pe Dambovita.

Pragmatic, nu? Unde e spiritul craciunului. In filmele americane, ca aia ne invata ca toate trec si de Craciun se intampla miracole, fireste, suportate material de un craciun cu bani multi pe card, ca miracolele costa.

 

Eu o sa serbez prin munca si, sper, prin poze misto de pe teren desi imi e sila sa ies, efectiv este o mare de oameni care s ebulibaseste pe strazi, o cireada uriasa concentrata in general in jurul pietelor si mall-urilor, un grup unit in setea de cheltuiala, daca ar fi fost acum un Attila ar fi gasit carne de tun pentru o armata de huni extrem de priceputa la jaf, urmele celor care in spiritul sarbatorilor devalizeaza cu mult succes magazinele, las ain urma mizerie de nedescris, urla, injura, claxoneaza, se gratuleaza. Attila ar fi fost invidios, hoardele sale ar pali.

Celor care mai dau pe aici si au si rabdare sa citeasca, le urez sa fie calmi si linistiti, sa se bucure de cadouri date si primite cu drag si sa se simta bine indiferent ce inseamna asta in acceptul fiecaruia.

Sa fiti iubiti si sa iubiti, va las cu o retrospectiva a anilor trecuti.

rororo

1