Mancare de cartofi cu ciolan, praz si masline

Care datorita unui ingredient s-a transformat in mancare de ciolan cu cartofi, asadar s-a reinterpretat.

slide7

Inainte sa va spun cum am comis-o, sa stiti ca mistourile cu reinterpretatul asta nu sunt rautacisme la adresa celor care chiar fac o treaba buna, transformand preparate romanesti in mancaruri moderne. Sunt un mare fan Nico Lontras si a tot ceea ce realizeaza el reinterpretand feluri romanesti, insa au aparut, inevitabil, diversi „chefi” care nu fac diferenta intre un aluat frantuzesc si o foaie de taitei si se apuca sa reinterpreteze de numa’, dand cu micu’ in tempura si frisca in telemea (nu am gasit alta rima), oameni care datorita invaziei bucatarilor in casele noastre pe diverse canale media, incearca sa imite idei, fara a avea un minim bun simt al bucatelor, pe scurt, sa te apuci sa crosetezi fara sa stii sa tii andreaua in mana, asta inseamna sa fii mafiot. Pardon, chef, ca bucatari nu mai sunt prin zona, numai chefi. Sigur ca cei care nu ii ajung lui Nico nici la glezne ca talent, au parte de publicitate, pentru ca se vinde o imagine, un zambet, o pleata si un fir de barba, dar sa nu divagam. Ideea e ca de aia fac misto, daca toti reinterpreteaza (cica), imi permit si eu.

Asadar am reinterpretat mancarea de cartofi cu ciolan, ca mancare de ciolan cu cartofi pentru ca am achizitionat un saculet cu (repet, da) cartofi atat de prosti si stricati incat am avut pierdere pe undeva pe la 80%, asa ca s-a reinterpretat. Multumesc Lidl. Si nu ma supar de cei doi lei aruncati, dar am o problema psihica puternica datorata curatarii de tone de cartofi, cand dau de din astia, simt nevoia urgenta de xanax.

Revenind, am facut asa: am calit prazul cu bucatele de costita, am stins cu supa in care a fiert ciolanul cu zarzavat, am adaugat cartofii, spre final am pus suc de rosii, masline, putin tarhon si pentru ca in lipsa de cartofi era cam zeama chioara, am adaugat si nitel amidon dizolvat in apa rece. Da, am pus si ciolanul taiat in mancare, normal.

Si daca tot erau oalele pe foc, din seria: cine-i om si cine-i caine, Casandrei i-am facut o supa cu nenumarate legume, inima de vitel si paste cu leurda. Mbuna, da, am mancat si eu o portie.

De prin oras frumos cecer (in Drumul Taberei), castana de pe Barbu Vacarescu, un utilaj BGS care nu imi dau seama la ce foloseste, tot pe acolo, prin Militari semnul care ne arata ca „Red John was here” si, la categoria tepe, dupa cartofi iaca si cum arata in sectiune un cozonac, fata de cum arata tot el in poza de pe ambalaj. Mi-am amintit brusc de „Cadere libera”, filmul cu Michael Douglas.

Acestea fiind zise, interpretate si reinterpretate, va doresc rororo