Friptura de oase

Indubitabil subprodusele au cea mai gustoasa carne: coaste, aripioare, genunchi, stiti voi. In cazul de fata, oase garf. Pe care le-am facut in halul urmator:

am condimentat cu sare, piper, cimbru, vin alb, putin ulei cu busuioc (amu clar ca la condimente puneti ce va trazneste ca merge carnii de porc) si niste apa minerala. Am sigilat si am dat la cuptor, foc mic, cam doua ore.

In jiul adunat am amestecat bautura aia de malt fara alcool si acidulata de care v-am mai zis eu de mai multe  ori, care glazureaza misto fripturile, plus un catel pisat de usturoi, am uns bine oasele si am lasat la foc tot mic, dar descoperite, la cuptor, acum am tot uns si rasucit, cat sa ramaie sos putin, fara sa se arda. Sosul ramas, olelei.

Pai cam asta e tot, dupa care, vorba aia, cine poate, oase roade.

slide25slide26

 

Am mai facut si pentru noi o ciorba de pui, banala, cu paste proaspete cu ou, iar pentru Casi, carne de vita facuta chiftelute (adica doar asa, gogolite, fara ou sau condimente), in sos cu muuulte legume si … ei da, am pus cam din tot ce aveam in plus: paste stelute, orez, bulgur, hrisca 😀 Amu na, ziceti si voi dupa poze, care-i om si care-i caine? 😀

Această prezentare necesită JavaScript.

De prin oras, fireste cateva castane, cladiri misto, pozele mai ciudate sunt ca amintire din niste locuri unde nu ajunge usor orice muritor, le pastrez, nu aveam voie sa le fac, de aia, plus o parte din colectia de biscuiti, nu stiu cum naiba fac tot adun biscuiti si cornulete, am zis sa le pozez.

Raceala nu se lasa, de aia ii dau la cap cu ceai la termos (cateodata tine, cateodata nu), e un virus bengos se pare, ca toata lumea il duce, eu am sanse mai mari sa il tot reiau, aia e. Altfel desi ger, in general e un soare absolut orbitor, parca vad ca zapezile vin tot putin si in ianuarie. Ceea ce nu e rau pentru oras.

rororo