Eat pizzetti!

Nu stiu de alea din reclama, eu am facut din aluat de tarte, o sa va arat, insa pentru ca ma tot joc cu aluatul de tarte, revin la reteta data de Laura, aluat de tarta dulce sau sarat. Gasiti acolo explicatii si cantitati ca la carte.

Eu doar m-am jucat asa ca va arat numai, aluatul copt nitel inainte, apoi pus pe el ca la pizza, ce va trazneste. Resturile de diverse (aredi, carnat, rosie, mozzarella) le-am bagat intr-o mini-omleta. Deci mini tot, mini-pizza, mini-omleta.

 

Si mai am aluat de tarte pe teava, sa vad ce imi mai trazneste. Am mai pozat si alte chestii, normal, haleala si nu numai. Adicatalea un ramen (taiteii aia instant pusi in supa concentrata de oase coapte de vita, plus legume, plus ou, soia, ulei de susan), micii i-am pozat deoarece sunt frumosi, am mai dezinterpretat niste cartofi prajiti cu branza si ou si am facut o banala ciorba de perisoare (era dehja intuneric asa ca poza e cu tot „studioul foto”). Sincer, ciorba nu e prea banala, abundenta de legume de toamna, care cumparate, care primite, o face foaaarte buna. Plus leustean si diverse buruieni din geam, deci foarte bio.

 

De prin oras, niste case misto, o masina si ea misto, diverse plus, fireste, castane de adoptat (prin Cotroceni, la Casa Doina, pe Regina Maria si in buda la Kaufland 😀 )


Nu uitati, slide show. rororo

Vila cu clopotei

In sfarsit am avut drum langa frumoasa casa ridicata de Nicolae Minovici, Vila Minovici, supranumita si vila cu clopotei sau vila neodihnei, aflata langa gara Baneasa (fosta gara a lui Ceausescu) si fantana Miorita (care astazi nu era pornita, dealtfel este restaurata cam bizar). Pare ca se mai lucreaza la casa care acum adaposteste Muzeul de arta populara Dr. Nicolae Minovici, dar am facut cateva poze din exterior, ca de mult imi doream. Mai multe despre istoria vilei gasiti aici.

Amuzant este ca acum multi ani intr-o revista de promovare a turismului romanesc (in Italia), casa era prezentata ca „o casuta taraneasca romaneasca”. Haios, iaca si pozele, la final este casa de peset drum, langa gara Baneasa. Azi ninge, asa ca am dat eu putina culoare pozelor, ca era totul gri.

 

Superba cladire, frumos renovata. Si de ale mele, am mai plasat doua castane (da, mai am) si m-a apucat boala tartelor,  una e cu Robiola si celelalte cu banana cu frisca si vanilie.


Cam atat pentru azi, ninge usor si e frig, atmosfera de iarna sadea, cere semineu si vin fiert cu scortisoara, asa, pentru o imagine idilica. Dar nu avem.

rororo

Fasole cu pui si carnat

Mancare, mancarica, ulcica sau caserola, simplu, in trei pasi, patru cu mancatu’, nimic reinterpretat,  din caietul bunicii sau traditional, pur si simplu aveam pofta de pui, dar si de fasole, ba de fasole cu carnat, ei, iaca ce a iesit.

slide4

 

Mai intai sa va spun ca totul am facut la foc mic, acoperit, ca sa nu stau de treaba asta atat de simpla si de rapida, asa ca am pus in ulei (de masline am avut eu chef) puiul, carnatul proaspat (scos din congelator), o ceapa taiata in sferturi si un catel de usturoi, plus niste sare.

Dupa ce si-au vazut de traba, am adaugat vin (roze, sec), putin cimbru, o foaie de dafin si nitel piper. Iar am pus capacul.

Si finala mare, pentru ca suntem gospodace moderne, am pus fasole gata fiarta, plus suc de rosii. Din ala de baut, da. Acum nu am mai pus capacul, am lasat sa bolboroseasca in legea ei mancarea.

slide5

Chestia verde e tarhon, se incapataneaza sa creasca un fir razlet, am zis ca daca ii iau capul face ramuri.

Da, e bun.

slide6

De prin oras, am luat la cunostinta de pe un zid de la Universitate ca cineva ma iubeste cu sabloane, am continuat castaniada, plus am pozat din mers soarele orbitor de noiembrie.

slide7

Asta a fost tot. rororo

Mini tarte cu gris cu lapte si sos caramel cu pere

Strict dupa gustul meu, cel mai misto desert. Punct, adica da, punct 😀
slide13
Despre aluatul de tarte nu mai vorbim, aveti reteta la linkul de ieri la quiche.

Grisul cu lapte stit sa il faceti toti, eu va spun cantitatile folosite de mine, grisul fiind de la Lidl  (ca difera si astea), am pus doua linguri pline de gris la un pahar (250ml) de lapte cu smantana dulce, zahar si esenta de vanilie (toate amestecate).

Sosul caramel l-am facut simplu, am caramelizat zahar (cat de tare, depinde de voi), am adaugat pere curatate si taiate (las apa, se amesteca pana se formeaza sos), am stins cu putins smantana dulce si am mai lasat sa fiarba pana a avut consistenta dorita de persoana mea.

Normal ca am pus grisul cu lapte racorit peste formele de tarte coapte (am pus orez in ele ca imi trebuia mie orez, puteti pune fasole, bilute, treaba voastra) si la final sosul caramel tot racorit.

Bai, misto combinatia.


Am mai comis din astea de nea opinca, salata orientala, un soi de pilafo-supa cu pasare de tara, niste fleica pe varza, nereinterpretate.


Si cateva poze de prin oras, cum se fabrica norii in Bucuresti, nenea de la stop, catelul de la Lidl, ciorile pe vant turbat (e vijelie mare afara, ca la eclipsa asa), ce am mai gradinarit plus chestiile alea luate pentru prajituri asa, ca sa mai activez rubrica de cumparaciuni.

rororo