GALAKTOBOUREKO (un fel de)

Asta ca sa nu ziceti ca va dau vreo reteta normala, Doamne fereste, treaba e ca intr-o seara, Laura a pus reteta de GALAKTOBOUREKO, adica a scos-o din arhivele ‘mneaei si mi-a troznit o poftaa.

Asadar la link-ul de mai sus vedeti cum se face minunatia asta pe bune. Eu la ora aia nu aveam foi, deci am reinterpretat-o punand niste tagliatelle proaspete inmuiate bine in unt topit ca baza la crema prajituro-placintei. Crema am facut-o dupa cum a scris Laura acolo (sa nu ii ziceti, dar cantitatile le-am pus la ochi) din: lapte, oua, zahar, gris, esenta de vanilie, fix dupa metoda descrisa de ea (accesati link-ul, da?). Am pus crema asta peste taitei si am copt. Siropul ed zahar l-am facut cu zaharul caramelizat, am turnat peste placinta. O bucata rece am lasat-o peste noapte in siropul caramel, nu mai bea sirop cand e rece, ca idee.

Buna, ce sa mai, sigur ca in original e mai misto, dar si imitatia mea a fost buna, mai ales ca tropaiam sa o fac si nici vorba de iesit dupa foi, de facut nici atat.

E posibil ca in perioada urmatoare sa raresc sau sa stagnez invazia castanelor, asa ca va pun poze de plimbari (ce o sa mai am de acum, numai mama Omida stie, daca citeste pe bune viitorul). Am pozat si plantutele care s-au inradacinat din resturi (felie de telina, firicele de busuioc si tarhon). Si de gatit, scurt de tot, ficateii aia care niciodata nu dau bine in poza, cu putin bacon (ce naspa suna bacon, bacon, sunculita), ceapa, vin si usturoi, plus o salata pe care am pozat-o sa nu uit ca mi s-a spus ca e cea mai buna chestie mancata in ultima vreme. Si pe bune de i-am facut eu ceva, ca are numai maioneza la cana, invartita cu lingurita, cartofi, ceapa si masline. Dar stiu de ce mi-a zis asa, cartofii au fost deliciosi, foarte, foarte gustosi, de aia.


De azi nu stiu cu ce o sa mai vin la lantul amintirilor, poate revin la cele vechi, poate altele noi, om vedea de om trai.

rororo