Bălteni, judeţul Buzău

Am fost cu mama în satul în care s-a născut, pe scurt, o comună uitată de lume în mijlocul pustietății pe ale cărei drumuri desfundate rămâneai lejer cu mașina în pană.

Între timp primarele se pare că a mai mișcat, fonduri, ne-fonduri, cert e că nu mai e beznă de pe frontul din Kosovo, întreruptă noaptea de trasoare (lanterne), adică a pus iluminat stadal, asfalt, o, da, asfalt, ba chiar și apă curentă până în curțile oamenilor, aleluia căratul cu găleata. Chestiile s-au întâmplat relativ recent dar s-au întâmplat, a sărit satul în alt secol (cât de cât).

Dar în rest s-a păstrat fix ca acum multe zeci de ani, curțile, casele de paiantă (sau de ce or fi ele), obiceiurile, gâștele și vacile pleacă zilnic pe același drum și se întorc la ceas de seară, caii se duc la muncă la coceni, doar că acum tropăie pe asfalt și dimineața tot cocoșii dau trezirea. Oamenii au rămas hâtri, o fi de la țuica de la micul dejun … Într-un cuvânt, idilic, din altă lume.

Am făcut câteva poze cu împrejurimile și curtea cochetă a căsuței cu foișor în care am stat trei zile la palavre și mâncare, am serbat ziua recoltei cum trebuie cu grătare, must, țuica și multă trăncăneală. O să îmi spuneți că asta nu e cochetă și ăla nu e foișor doar pentru că sunteți obișnuiți cu buncărele cu nume de vilă  și giganții care au împânzit post-nouazecist cărările patriei. E mult mai mișto și mai zen decât multe acolo la Măria și nenea Gicu,  vă spun eu.

 

S-au anunțat ploi dar ciuciu, semne de toamnă lungă au fost brotacii, albinele, doar câțiva stropi de ploaie rătăciți ne-au gâdilat buna dispoziție și am tot roit pe lângă grătarul pe care au sfârâit diverse dar mai ales pastramă de oaie, pentru că, nu e așa, mustul fără de pastramă e că pruncul fără mamă. Ciorbele acrite cu borș au fost dumnezeiești și în rest, ce să spun, cine nu are bătrâni să își facă rost.
slide14slide15

Utilaje moderne și animale de prin bătătură (în poza cu pomul nu vedeți voi, dar e o cucuva). Pentru Casi a fost de vis, aia clar.

Prin blide am avut numai paleo și dukan, gluten free, doar că nu foarte raw și nici vegan. Ca la țara, borșuri și grătare. Mă rog, ca la țara când vin mosafirii.

Și ca orice orașean, am plecat cu daruri bio în portbagaj, rață, găinușe, toate proaspăt sacrificate săracele, must, țuica și vișinată, roșii și leuștean. Trei zile de relaxare totală și bună dispoziție. Păcat că ajung așa de rar, cine știe, poate odată o căsuță acolo s-ar potrivi, costă cam cât două ifoane din alea fără port de căști, ar merita.

La revedere (sper) Bălteni.

slide35

Nu uitați să dați pe poze ca să vedeți slide show, da? Merită.

rororo

 

editare pentru ca la articol mi s-a raspuns pe un site de socializare si citez dupa Eugen H. Craciun zis si Rudolph:

„(…) aceasta localitate este locuita inca din epoca bronzului, plus, mai larg, in comuna CA Rosetti, exista urmele unei asezari si mai vechi din neolitic, in care locuitorii apartineau culturii Boian, cea mai veche (cunoscuta) din intreaga Muntenie, care ulterior s-a extins si s-a intalnit si cu cultura Hamangia dinspre Pontul Euxin.”

Un gând despre &8222;Bălteni, judeţul Buzău&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s