E, nu cartea, nici macar mancarea, dar printre poze se amestecara si cu mancarea aceea, da, cea pe care o urasc chefii si o iubesc toti camionagiii si, cum in ultima perioada tind catre a accede minunata meserie de caraus de oameni, de ce nu, cura de vulgaritate trebuie sa fie completa, ca sa nu il dezamagim pe idolul Ion Baiesu care, nu e asa, avea indemnuri mobilizatoare de genul: „du-te fa si ia-ti servici, la capu’ lu’ treiscinci”. Sau „aoleu, pupa-ti-as ceafa si manca-ti-as toata leafa”. Cam asa. Plus ca titlul cartii are fix cele doua sensuri pe care le intrevad eu si in unele din scrierile si pozele mele de la jurnalul neculinar.
Prima fotografie este de un umor nemaipomenit, facuta la plici din masina, blocaj pe o linie de tramvai, cioara a pozat si a fugit la fix.
In urmatoarele trei pozografii puteti vedea evolutia pasarii zisa si Carlos, interesant este cum i-a evoluat si glasul, de la piuit infantil la gangurit serios, la penaj mai e de lucru, vrea sa zboare, e curios (sau curioasa, nu stiu ce sex are).
Primul potol din seria „pe capota” este carnatz cu pita si mustar. E drept ca am flambat nitel carnatul cu vin roze si painea e „kaizer”, plus mustarul e dijonez autentic elvetian, ce daca, ideea tot aia e.
Din drumurile noastre (mai stiti slagarul, drumurile noastre toate, ne duc in strainatate?), iesirea spre Marea Neagra pe care nu am mai verificat-o de mai bine de doi ani sa vad daca mai e albastra.
Un domn care foloseste luneta pe post de vitrina. Pacat ca nu m-a facut societatea si soarta politai, ar fi fost o amenda amuzanta de dat.
Caine sus, pisica jos, s-au sucit astrele.
Revenind la cele, indubitabil, anti trend in materie de gourmet food, am fost in crasma de partea cealalta a tejghelei si am comis-o.
SI tot din drumuri, coafura rezista si, recunosc, nu e ceva asa de simplu sa mani bidivii putere prin aglomeratia sinistra a capitalei un numar de ore ca sa faci de o chifla, iarba verde de acasa. Trec des pe langa multi monstri de otel si sticla, mai ales in nordul capitalei, dupa care prin diverse cartiere ozonate, carciumi sau mall-uri, deja vad un pattern infernal, aud si multe discutii, tot tipar, nu vreau sa trag o concluzie jignitoare, sa ma pis contra vantului, dar totul seamana cu un urias musuroi, oamenii din ce in ce mai mult cu o uriasa turma iar Matrix, filmul, incepe sa capete mult sens.
Nici macar curcubeul dublu nu am reusit sa il prind (e drept ca eram in intersectie) fara o multitudine de reclame in juru-i.
Pana si renumitele vorbe „fericiti cei saraci cu duhul” incepe sa capete un nou sens, ba chiar si turma, in sensul crestin. Mester carmaciul.
rororo
Aphex 