Adica plimbari, retete, ma rog, in stilul meu, pofte, chestii.
Si incepem cu pofta, iaca asa incepe o prietenie frumoasa.
Biftec tartar adica, da na, stilul meu, ca mi-a fost lene de ou asa ca i-am pus nitica mayo, e mai blond. Dar bun.
Nici acum nu stiu ce flori au iesit din mixul ala, cert e ca o ghetisoara s-a prins.
Strelici veseli in supici cu sclipici (ce hellokitty suna, supa de vita cu legume. Da normal, a cainelui.
Din plimbari, vechii codrii ai Vlasiei transformati in cartier fancy, adio padure, turnul dintre super magazine, ma mir ca nu l-au trantit si pe ala, caminul studentesc Belvedere, un geam mic luminat la o casa mare.
O cumparaciune buuna, buna, pe care v-o recomand.
Si o reteta, kinda shepherd’s pie, dar cu carnatz. Si vin.
Am facut in halul urmator, am calit ceapa cu morcov, apoi carnea scoasa din carnat, am stins cu vin si am lasat sa fiarba, spre final am pus mazarea si rosiile tocate, separat am facut un piure ca toate piureurile.
Apoi am pus peste sosul de carne piure, am ras gruyere (pentru ca am) si am dat la cuptor.
Condimente nu necesita, are carnatul, normal ca se poate face cu ce carne de carnati va place. Buna, da.
Cat despre situatia pasarilor din imediata apropiere, Domnu’ Andrei, Mozzarella a luat-o razna la batranete. Nu numai ca s-a apucat sa se fataie pe te miri unde, dar il sacaie si pe Carlos. Sau sa fie inceputul unei prietenii intre specii diferite? Mai vedem.
rororo
tii minte cand era episodul ala cu mr bean cand manca biftec si scuipa totul in servet? :)) ce m.am amuzat… da, eu nu am gustat niciodata dar ma gandesc ca nu e bun
daaa, genial episodul ala 😀 multe chestii nu le-am incercat din principiu, dar cand s-au deschis granitele, dupa 89, parca mi s-a deschis si ochiul, mintea si apetitul spre tot ce e nou, asa ca dupa ce nici sa nu vad tartar sau fructe de mare, acum, na, vitzavercea 😀
Chiar e festivalul scoicilor la Constanta. Cred ca ti.ar fi placut
Clar. Multe mi-ar fi placut, inclusiv doar Constanta 🙂