Un coclaur, doi coclauri, un urban, doi urbani.
Dar mai intai, ce am gatit la nervi (da, tot device-urile ne mananca zilele, cel putin mie). Anume am gatit niste ceapa cu rosie si branza, jumeri, portie de papusi, o prajitura cu crema de banana si crema de ness, doua creme adica, o minunata ciorba de fasole si am mai gatit si niste bomboane ca acum costa nimic astea de erau pentru sarbatori.
Carlos, poza actuala, are vocea in schimbare, nu mai stie „piu” deja o da in diverse.
Aparatul e de traba, a focalizat pe gainat.
Formatiuni noroase.
Pit stop (aka pipi stop) la padure.
Un afis misto (combinatia suprapusa de imagine si mesaj e mesmerizanta).
Intr-o zi am si mancat. Chow mein. Reteta e in imagini.
Pe drumurile orasului sau a satelor sateliti.
Din seria „priveste cerul”.
Mai mananc un an-doi burgãri si o sa ajung si io frumos, destept si cu toti dintii aliniati ca ala din reclama la mec.
Totul e de vanzare.
Nu am putut sa nu ma amuz vazand alaturarea cuvintelor Tourette si coiffure, imaginatia mi-a luat-o razna.
Si, de final, Stalin la intampinare, asta din categoria: Geto, vin pe la tine, daca vrei vino si tu.
rororo
