Ne-am cam flendurat, du-te, vino, asa ca e o colectie de poze absolut alandala, de pus la jurnal. Normal, cu mancare, am disociat sanatos, o zi doar sarmale, o zi, doar carnati, asa mai departe. Pozele sunt departe de a fi artisticele dar nu vreau sa uit craciunul din 2015 asa ca le pastrez.
Prima chestie super buna primita, turta dulce, de la Elena. Nu am pozat, fireste, tot ce am primit si daruit, asa, unele.
Am facut sarmale, fireste, din alea coapte la foc lent si degustate apoi toata noaptea.
Am facut piftii (cu troc, ia tu de la mine, iau si eu de la tine), a mea pare mai mult toba, dar a Elenei (de curcan) pot sa jur ca e aproape la fel de buna ca a mea 😀
Am primit dulciuri de sezon (diverse, am si dat, diverse).
Afara e foarte cald, in poza se vede vag un boboc de trandafir, acum, gradinile neagresate de dorei sunt pline de flori.
Printre cioburi am reusit sa scot si bradutul ciufulit, sa nu zic ca nu avem.
De ajun s-a lasat doar cu sprit, colindatori si spart bomboane.
Casi a iesit la urat cu moaca aia de miloaga, a primit mere.
Am facut cunostinta cu noua membra a familiei, Coca (numai intr-o poza in care doarme a iesit, cat de cat, in rest, argint viu).
Vizita la Cocuta s-a lasat cu indopat de toate, dar disociat, pe rand asa, sarmale, friptura, carnati, piftii, cozonac.
V-am zis ca nu am poze bune, ca nu am stat de ele.
Dupa Craciun am recuperat.
Stiu ca asa, cand le aduni, par multe, dar nu au fost chiar atat de multe, sa vedeti ce fac de revelion cu tiza. Asa ca noi va rororo si linisteala placuta in continuare, ca azi eu mai disociez din cele din poza de mai sus.
Aphex 
Frumos album! Casi e castigatoare cu privirea aia de „da si mie ceva!” Mancarea ca mancarea, din aia se face, se reinventeaza la nevoie, dar privirea ei iti ramane pe retina 🙂
Pai da, ca numai prostii o inveti 😀