Paste cu pui si sos napoletan

Inainte de ce o sa gasesc cu potoale pascale, musai sa nu uit sa pun la colectie ceva bun, da, partial facut de mine, a la lene si in sictir, sosul napoletan fiind facut de tiza mea, v-am povestit despre el la piept de pui marinat, e reteta acolo, nu e a mea.

Slide1

Reteta e super mega simpla si foarte buna pentru ca sosul face totul, daca vi-l insusiti, restul e frectie, daca nu, va dau un pont, merge facut si cu zacusca puiul asta.

Asadar intai dam cu puiul prin ulei, da, de masline, ca doar l-am blansat, nu l-am prajit, cat sa i se inchida nitel porii sa ramana fraged, ca se mai gateste si cu pastele.

Slide2

Pe urma, o sa radeti, dar am pus totul acolo, paste (de care vreti, ca fierb in sos, deci nitel mai greu decat scrie pe pachet), sosul dorit (reiterez, merge beton si cu zacusca sau ce pesto-l meu mai gasiti prin borcane, ca a venit caldura) si apa cat sa acopere, sa aibe pastele ce bea.

Slide3

Si sosul a avut ceva ulei, de aia am pus mai putin, cert e ca nu mai aveti nimic de facut decat sa va bucurati de soare. Mie imi place sa fac poze pe soare, deci am facut.

Slide4

Asa bine miroseau ca prima lingura am „stricat-o” cu smantana, ca frigeau.

Slide6

Slide5

A, da, nu am ras parmezan, pastele astea napoletano – salajene au mers cu niste cascaval De la ferma (inca mai am, e spornic si bun).

Bai da ce a mers.

Slide7

Ca faza, pentru ca puiul e slab si uleiul de masline nu se coace grav, merge si rece, la cerere: pune bai sos, mult sos 😀

Slide9

Slide8

Mai am ceva sos in vorcan, o sa il mai combin cu ceva, sa se termine pascalele primite in dar. Avem poze insorite si cu alea 😀

Sa va fie de bine sarbatorile, cum ne-au fost noua si mult rororo.

Animale rad in soare

Inainte de poze cu oua, potoale si lumina, sa va scriu ceva sa nu uit ca alzheimerul asta e nemilos.

Am iesit cu potaia adineauri, in fata mea un domn cu un pitbull, dar din ala, pachet de muschi. Mi-a placut sa il observ ca a intrat domnul la Mega, mergea impecabil in lesa si, culmea, l-a lasat la usa magazinului cu o comanda, fara sa il lege de ceva. Ciudat, zic eu. Daca se incaiera cu vreun caine iese naspa. Ce voiam sa va spun e ca fix la fel de bine educat cainele ca si stapanul. In primul rand avea pungutele de strans mizerie, la zgarda, in al doilea rand, nu clintea nici cand am trecut cu Casi pe langa, nici cand au trecut copilasi. Nu stiu de ce am convingerea ca e asa de bine dresat ca la atac la comanda nu vrei sa ii stai in cale.

Mi-au facut ziua frumoasa, asa stapan, asa caine, bravo lor. Nici nu a clipit cand au trecut pitici latratori pe langa el, catei pe care ii putea inghiti dintr-o suflare.

Mi-am amintit de o chestie veche, eram in parc cu dalmatianul meu drag si dogul german al vecinului si a venit un bou (pentru conoscatori, la livada de nuci unde ne strangeam cu cainii) tot cu un pitbull (amstaff, blabla). Caine de lupta, il punea pe vagabonzi sa il antreneze (acum nu mai au sanse) si a sarit la o catelusa de prin parc, abia am scos-o din gura lui, cu bete, cu degete in gat, ma rog, catelusa a scapat.

Ce a fost misto ca ala era antrenat sa rupa caini, cata bataie si-a mancat stapanul de la catelarii din parc, l-au batut de l-au facut tigru, s-a tarat plin de sange sa scape. Iar catelul de lupta se uita si dadea din coada, el era antrenta pentru altceva, nu ca sa isi apere stapanul :)))) A fost misto faza.

Acum lumea s-a mai civilizat (sau s-a educat cu pumnul, nu stiu).

Nu va las fara poze inainte de cele pascale, nu, pun gramada poze cu Casi cersetoarea de potol si pisicile ei hipnotizante.

Slide6

Slide1

Slide2

Slide3

Slide4

Slide5

rororo