La Manarola

Manarola de Constanta, da’ ce credeati, la ala de Cinque Terre nu am mai fost de ani multi si pozele pe care le-am facut sunt pe un hard crapat si pe un forum pe care nu am voie sa imi accesez propriile fotografii, ca asa e in tenis, numai lume buna pe net.

Revenind la Manarola noastra, am fost invitata la acest local, deturnand drumul pana la Pescaria lui Matei de frica podului de la Agigea.

Si a fost misto.

Slide1

Inainte de asezarea in scaunele de pe malul marii, am dat o tura scurta pe langa Cazino, m-am bagat in seama cu un acordeonist, afara era superb, marea turcoaz, drumurile rupte (iar le reabiliteaza) si imi plange inima cand vad o bijuterie arhitectonica precum cazinoul in asa mizerie, mare pacat.

Slide2

Slide3

Slide4

Slide5

Revenind la localul nostru, pacat ca nu sunt multe asa, desi este in tipul acela de containere, cum sunt mai multe localuri in port, primul impact este cu decorul, vintage dar nu kitsch, apoi cu chelnerii, impecabili (de la cunoasterea meniului pana la servire atenta dar nestresanta) si, fireste, cu meniul. Nu inteleg de ce nu pot unii sa faca asa un meniu, nu sapte mii de feluri, nu stufos si mamaliga langa tipar cu monkfish, nu, corect, simplu, cateva feluri pe sectiune, plus misto realizat ca design, chiar foarte.

Ne-am sucit si am ales paste si scoici (ni s-a povestit, recomandat, ce sa mai, eram deja mancate dar am zis sa luam ceva la comun, chelnerita auzind, ne-a adus farfurii individuale si felurile la mijloc).

Nu am ce comenta la mancare, impecabile, simple, totul avea fix ce trebuia. Simpatica ideea cu farfuriile, platourile, in general, vesela, ideea e sa nu fie doua farfurii la fel, chiar misto, unele vechi, diferite, misto.

Cum pe malul marii este vant, cum putini se gandesc, ni s-au oferit paturici si la baie era crema de maini, ceea ce se vede des in alte localuri de pe malul apei, aici e primul loc in care am intalnit.

Toaleta in ton cu localul, la obiect, preturile, nici mari, nici mici, desi am fost invitata am reusit sa trag un ochi la nota, cele doua feluri, doua beri, apa, parca si cafea (sau nu? nu mai stiu), in jur de 100 de lei, plus, minus.

Am si cateva poze, unele nu-s ale mele, ca eu am facut doar doua, alea mai misto sunt ale Carmellei.

Slide10

Slide6

Slide7

Slide8

Slide9

Pana si asta mi s-a parut simpatica.

Slide11

Per total este un local la care merita incercat cam tot ce e pe meniu, din punctul meu de vedere.

Oricum am avut noroc si de o vreme, super.

Slide13

Slide12

Apropos de localitatea din cele cinci de la Cinque Terre, Manarola (Cinque Terre este acel loc in care ai dori sa traiesti toata viata si sa nu mai misti din zona, e aproape de unde sta mama de ceva vreme, am mai fost pe acolo, scurt doar), daca pozele mele nu imi sunt accesibile, am luat una de pe net, imi cer scuze fotografului, deci poza nu e a mea, este o imagine cu Manarola seara.

Slide14

Cam atata, imi pare rau ca nu am ajuns la Pescaria lui Matei, dar sper sa nu plece de acolo, chit ca ratez sezonul la scrumbie.

rororo

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;La Manarola&8221;

  1. Super pozele ! intotdeuna am remarcat ca lumina in astfel de locuri langa mare….este altfel ….vezi si tu? este alt fel de lumina, pana si in poze se vede.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s