D’ale lui Pacala

Inspirata ca de obicei de Cristi, nici pe departe atat de spectaculoasa povestea, zic sa o pastram, ca e simpatica. Poze nu avem si incerc sa o redau cat mai impersonal.

Prima ar fi din partea mea, adica, tarziu, ultima comanda, totul strans, se comanda salata Caesar cand nu mai aveam sos facut. Moment in care am bufnit: mah da si pe asta l-a intarcat ma-sa cu salata Caesar? Rasetele de rigoare, problema rezolvata.

A doua a fost mai draguta. Zi grea, oboseala, vine o comanda mai complexa (nu detaliez amanunte). Sugerez chelneritei sa dea o amanare, adica, dureaza nitelus sa fac toate alea, nu e problema, dar sa se stie.

Imi iau un: da ce, clientul nu asteapla, clientul blabla, clientul iadaiada.

Ma misc cu viteza luminii, ca in reclama. Colega vine sa ia comanda, tot cu tzaka paka la ea, ii sugerez ca nu poate lua tot odata, imi spune: ba da, cum sa nu. Reiau, nu, nu poti lua tot odata, sunt grele, lasa-ne sa te ajutam. Nu si nu, betmen.

Pana am ridicat ochii cele doua farfurii (doua din trei) zburasera care incotro, una a scapat, una tandari. Eu in general rad la dezastre dar numai gandul ca a trebuit sa reiau toata ingineria de o pusesem in farfurie mi-a facut rasul rictus.

Na, acum ce facem, clientii mai asteapta, sau ce fac? Ca papa nu mai este. Cineva a sugerat oarece, adica hai sa le caram din cioburi, ca nu-s murdare, mancarea e intacta. Fapt refuzat de mine 100% ca nici Hitler nu era mai rau ca mine in aceste privinte, la mine nu functioneaza decat arar regula de trei secunde.

Acum cand o scriu nu mai pare asa amuzant, desi, la final, cand a reluat comanda (si clientul a asteptat), cine ducea farfuriile a dat un cap in usa, dar de data asta au scapat intacte potoalele.

Mai bine cititi povestea lui Cristi, poveste de restaurant, o masca si doua deserturi, acum cand am scris, e mult mai amuzanta ca a mea, eu stiu ca am ras bine de tot la comanda doi dar a lui e mai tare.

Si Carlos nu e fraier, ca poti sa iti iei multe in fata, ma mir ca nu m-am gandit si eu la asta, ca masca aveam, salveaza sprancenele garantat.

N-am poza ca nu pozez chestii din astea daca imi uit aparatul acasa, dar gasim ceva, sa nu ramana blogul vaduvit.

De asta as avea pohta, dar lasata inca vreo 10 zile mai mult decat am lasat-o eu.

rororo

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s