Sarmale chinezesti

Incep cu disclame, adica, nu, nu e reteta mea, sunt fotografii facute cartii de bucate The Complete Chinese Cookbook, o carte fantastica, a editurii Colour Library Books (CLB), aparuta in 1992 sub atenta ingrijire a doamnei Jillian Stewart.

Carte pe care am luat-o chiar prin 92 sau 93 cu aproximativ 20 de lire sterline, de aceea nu impartasesc multe, pentru ca are, nu e asa, autorul, drepturi, e posibil daca o doriti sa o gasiti pe Amazon.

De ce am pus articolul? Pentru ca reteta e putin intriganta, simpatica si pentru ca am propus in clubul nostru mai mult sau mai putin select, o tema pentru decembrie. Si cum tot vorbeam de reinterpretarea sarmalelor, mi-am adus aminte de reteta asta (repet si o sa mai repet, nu e a mea, nu sunt pozele mele).

Slide1

Reteta, data de Jillian, este foarte simpla, ca mai toate din carte, anume:

Slide2

Desigur ca nu voi face aceasta reteta, in primul rand pentru ca nu imi permit ingredientele si pe urma ca as dormi pe pres, dar reteta e misto, cel putin mie imi place si imi aminteste de intrebarea lui memet de azi, legata de o anume „supa” vietnameza. Pe care supa nu am deslusit-o, scuze memetimea ta.

Slide3

Poza de final din carte cu preparatul complet si mentiunea ca tot ce am reprodus din respectivul tom a iesit impecabil, toate sunt simple, bune si bag mana in foc ca v-am mai zis de cartea asta, dar scleroza, maica, scleroza.

Slide4

Carne de crab am vazut la Mega, dar e scumpa in draci, restul ingredientelor nu-s chiar asa de greu de sustinut de un buget de somer. Reiterez (rerererere), nu sunt pozele mele, sunt poze la carte, nu e reteta mea, nu a fost facuta de mine vreodata.

rororo

D’ale lui Pacala

Inspirata ca de obicei de Cristi, nici pe departe atat de spectaculoasa povestea, zic sa o pastram, ca e simpatica. Poze nu avem si incerc sa o redau cat mai impersonal.

Prima ar fi din partea mea, adica, tarziu, ultima comanda, totul strans, se comanda salata Caesar cand nu mai aveam sos facut. Moment in care am bufnit: mah da si pe asta l-a intarcat ma-sa cu salata Caesar? Rasetele de rigoare, problema rezolvata.

A doua a fost mai draguta. Zi grea, oboseala, vine o comanda mai complexa (nu detaliez amanunte). Sugerez chelneritei sa dea o amanare, adica, dureaza nitelus sa fac toate alea, nu e problema, dar sa se stie.

Imi iau un: da ce, clientul nu asteapla, clientul blabla, clientul iadaiada.

Ma misc cu viteza luminii, ca in reclama. Colega vine sa ia comanda, tot cu tzaka paka la ea, ii sugerez ca nu poate lua tot odata, imi spune: ba da, cum sa nu. Reiau, nu, nu poti lua tot odata, sunt grele, lasa-ne sa te ajutam. Nu si nu, betmen.

Pana am ridicat ochii cele doua farfurii (doua din trei) zburasera care incotro, una a scapat, una tandari. Eu in general rad la dezastre dar numai gandul ca a trebuit sa reiau toata ingineria de o pusesem in farfurie mi-a facut rasul rictus.

Na, acum ce facem, clientii mai asteapta, sau ce fac? Ca papa nu mai este. Cineva a sugerat oarece, adica hai sa le caram din cioburi, ca nu-s murdare, mancarea e intacta. Fapt refuzat de mine 100% ca nici Hitler nu era mai rau ca mine in aceste privinte, la mine nu functioneaza decat arar regula de trei secunde.

Acum cand o scriu nu mai pare asa amuzant, desi, la final, cand a reluat comanda (si clientul a asteptat), cine ducea farfuriile a dat un cap in usa, dar de data asta au scapat intacte potoalele.

Mai bine cititi povestea lui Cristi, poveste de restaurant, o masca si doua deserturi, acum cand am scris, e mult mai amuzanta ca a mea, eu stiu ca am ras bine de tot la comanda doi dar a lui e mai tare.

Si Carlos nu e fraier, ca poti sa iti iei multe in fata, ma mir ca nu m-am gandit si eu la asta, ca masca aveam, salveaza sprancenele garantat.

N-am poza ca nu pozez chestii din astea daca imi uit aparatul acasa, dar gasim ceva, sa nu ramana blogul vaduvit.

De asta as avea pohta, dar lasata inca vreo 10 zile mai mult decat am lasat-o eu.

rororo

Orez curry

Avem asa ceva la Ludic, insa eu o sa va povestesc cum il fac acasa, doar voi ilustra cu pozele facute acolo, ca altele nu am, dar in linii mari cam asa arata.

Slide1

In primul rand, nu depasesc cantitatea de lichid fata de cea de orez, la cel Thai (basmati, jasmine), intotdeauna pun trei parti de lichid.

Fiind vorba de ceva cu vag specific indian, folosesc ghee (mai am nitel, daca nu mai am, mai fac) si destul de multa ceapa alba. Asadar pun la sotat in ghee (eventual amestecat cu un strop de ulei de arahide) ceapa multicica, usturoi, ardei iute. Daca nu e suficient de iute, plusez si cu niste fulgi de ardei, dar in ultima vreme ardeii au luat-o razna.

Adaug orezul si toata zeama care, depinde, poate fi apa chiorenzis, supa de pui sau o apa in care am infuzat niste lemon grass sau chiar nitica banala coaja de lamaie.

Nu am zis de sare, pentru ca o pun, nu e asa, la sotat. In functie de timp, las la foc mic, besmeticul are nevoie cam de 15 minute sa fiarba. Daca e graba mare si posedati in casa scula aia de microunde, puneti orezul cu zeama, 5 minute la cea mai mare temperatura, pe urma adaugati peste cele trase deja la tigaie si e gata mai repede.

Dupa metoda de casa, dureaza cam 15 minute.

La final de tot, adaugati ce curry va place sau aveti. Eu inca mai am de la Stella, adus din India.

Si gata, asta e tot, mie, personal imi place, pana si Casandrei ii place.

Slide2

Reiterez, pozele is de la munca, pe al meu de acasa l-am troznit in farfurie si basta.

Desert? Hehe, v-am zis eu mai de mult ca astia ar putea bate orice Oreo?

Slide3

Bine, sincer mai bun e biscuitele de la varianta sandwich patrat, asta e cam tare si fara gust, dar e un desert recomandabil fata de mizeriile alea de Oreo.

rororo