Pentru cei fara de concediu

Asta o fac numai pentru ca a mancat-o pe Lara si pentru ca mi-a mai venit cheful de viata cu ocazia revenirii Casandrei printre cei care se tin pe picioare, plus o vecina cu plod mic, deci cateii si copiii te pot binedispune, na ca mi-am uitat ideea, revin, deci pun pozele astea, nu poza asta, pentru cei fara de concediu de anul acesta.

Primul loc ce mi-a trecut prin minte, dar efectiv prima oaza de liniste si frumusete, invingator la puncte, Cesme.

Pe urma alte oaze de liniste, chiar daca, aparent, aglomerate, ar mai fi:

Bologna

Venetia (aici chiar era oaza de liniste, din cauza preturilor).

Elounda Ilion

Sarzana (sau Massa, am uitat unde e facuta poza)

Si, deloc in ultimul rand, poate chiar pe locul doi dupa Cesme, Lago di Garda.

O, Lara, suflet hain, ma faci sa suspin 😀

In alta dezordine de idei, nedormita din cauza potaii, o plimbam sa ii vad miscarile si iaca ce m-a bine dispus gasca vesela de pensionari cu care se distreaza pijkoata plus un nepotel al vecinului care a tras-o pe Casi de nas, de limba, i-a bagat degetele in ochi, se bucura … ca un copil ce e. Si eu ca un copil ce nu sunt m-am bucurat ca mai exista si mamici neisterice.

Food porn partea a doua, alta data, poate cand imi aduc aminte sa fac si sa si mananc.

rororo

Glossa

Da, a lui Misha Eminovici, cu concluzie finala trasa de mine.

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?…
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.

Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.

Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.

Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.

1883

2013

Mi-a zis odata un vet ca e un blestem sa ai un caine ca al meu.

Slide1

Aiurea, sa vezi cum e sa ai prieteni ca ai mei.

rororo