Ce am mai gatit

Mai intai cu gateala, a fost una din zilele acelea groaznice in care, cum ziceam mai in gluma, mai in serios, in postarea anterioara cu Food Revolution Day, iti vine sa iti bagi cracii in gatitul de la zero, mai ales cand frontul de lucru are la baza niste papornite pline ochi de stevie cosita odata cu iarba, o lada de splendid leustean, frumos, dar mult nene, ceapa si usturoi scoase din asprul pamant dobrogean, ce mai …

E una din zilele in care te gandesti ce destepti sunt aia de la Mc sau altii ca ei, ai acolosa deja totul in cutiuta, folie, punga, pui in vasul x un numar de y minute = mancare.

Chiar si la carciumi scumpe, cu staif, se folosesc destul de multe semipreparate pentru ca, explica un bucatar de la un restaurant cu renume, nu merita sa pui omul sa munceasca la un pachetel de primavara cand cele congelate sunt foarte bune.

Ei bine, la cantina merita. Cititi articolul lui Cristi Roman despre bucataria iadului, desigur ca experienta nu este decat vag comparabila, dar mereu ma gandesc la el in anumite zile in care mai aud si un: astazi nu este macar aglomerat.

El povesteste si prezinta acolo chestii, eu inca nu am curaj sa cer acordul participantilor, marea diferenta este si in marimea lucrarilor de acolo, de la Dublin, dar si in tipul preparatelor, o sa incerc sa descriu si eu ca el, dar mult mai vag, o zi oarecare, din asta neaglomerata.

Cu mentiunea ca, spre deosebire de Cristi Roman eu fac munca voluntara, da? Sigur, mananc si gust, dar pretul …

Deci pe la un 7 asa se incepe, pe la un 14 se incep operatiunile de descarcerare (desi in balamucul ala se lucreaza cat se poate de curat, daca se poate, fiind doar doua gratare, daca se aglomereaza cererile de peste si gratar de carne, trebuie mereu spalati monstrii aia incinsi, pentru ca, nu e asa, nu se pune pestele dupa carne, stiu ca nu multi respecta, am mancat un gratar magnific, porc cu gust de macrou, la Rustic, odata).

Ceapa si sandwich-urile sunt pasul unu, cererea e mare de sandwich-uri cu snitele, parjoale sau pui shanghai asa ca din primele minute duduie focul, in snitele se pun si cartofi prajiti si legume sau muraturi, din secunda in care se intra in bucatarie nu se mai sta.

In functie de meniu se trece la curatat si spalat, ras si tocat, oricum, ceapa e prima pe lista, urmata de morcovi si cartofi. Cartofi care se spala intai in coaja, pe urma decojiti si apoi se mai clatesc odata taiati.

Daca se vine cu marfa de contrabanda, se munceste la curatat buruieni, stevie, loboda, ce e. Daca e cantitate prea mare, se pune la congelator pentru alt „from the scratch”.

Aproape obligatoriu urmeaza o tava de dulce (placinta, negresa, simple), piure, ciorba de burta, mamaliga, ciorba de perisoare, sunt omniprezente (sau aproape). Fiecare face de toate, in functie de ce e nevoie, e drept ca bucatareasa rar spala, numai in caz de extrema urgenta, dar nu se plictiseste, pentru ca oricat de stufos este meniul si oricat de divers de la o zi la alta, intotdeauna va fi minim unul care va cere altceva, nu complicat, oua cu branza, omleta, salata cu pui la gratar, nu e mare inginerie, dar cand opt ochiuri plus cuptorul sunt ocupate, isi cam ia de dulce.

Se face in paralel cu servitul la masa si catering, suna omul, cere, i se pregatesc pachete, i se dau. Pare simplu dar cand asta se intampla in paralel cu cererile de la mese, e posibil sa iasa nitel balamuc: care a avut la pachet si care in sala? Cine voia fara sare, ciorba fara verdeata? Smantana extra? O portie jumate de din aia si meniul unu cu ciorba de la meniul trei si desertul de la meniul sase?

Ma rog, ati inteles ideea, sapte ore efectiv se sta pe roti. Dupa aia, se mai linisteste treaba si eu plec, ca asa am programul de voluntar in campul muncii si, sincer, nici nu duc la fel de mult ca fetele alea care fac asta de cand se stiu.

Ieri ne-am incadrat in „from the scratch” asa ca la noi in general e zilnic food revolution day, in afara de stevia aia nenorocita am mai facut (nu eu, sa fie clar, da? toti facem, eu sunt maestru „piureiator”) urmatoarele (ce mai tin minte): ciorba radauteana din porc, supa de linte, supa cu galusti, cirba de am uitat ce cu taitei de casa, snitele cu ciuperci, pomana porcului (cu, Allah damn it, usturoi verde mic, from the scraciu ma-sii), tocanita cu carne de porc (ihi, ceapa verde, usturoi verde, uuuu), valdostana, rulada la cuptor (gen Stefania, meatloaf sau polpetone), salata de vinete, sarmale de post, sigur mai erau dar am uitat. Si, da, cum spuneam, aproape zilnic se schimba meniul.

Bine, peste cele de mai sus, cererile de minuturi, cum spuneam, omlete, ochiuri, ficatei, gratare, cordon bleu, cas pane, MBS, d’astea.

Zilnic vine si ia masa la noi un nevazator care seamana ingrozitor de tare la moaca si vorba cu o ruda de-a mea. El plateste mai putin (are pensie bunicica, nu vrea de pomana), dar are cereri speciale, adica nu ii plac anumite chestii, de exemplu sarmalele, i se da o zeama in bol mai mare decat cele normale si un fel doi in care ii maruntim carnea, in general mananca mancare cu carne si vine cu painea lui in plasa.

Ieri a mancat radauteana si tocanita de porc si a fost foarte multumit. Suparat ca nu a avut desert, se terminase nu mai stiu ce linzer era. Cand am plecat eu se incepusera pregatirile pentru multe sarmale, se dau comenzi in weekend pentru pomeni, ma rog, chestii din astea, nu am participat caci imi respect programul, dar cine lucreaza acolo, mai are de munca mult dupa ce plec eu.

Mai e un domn simpatic care vine cu un cornet plin ochi cu ardei iuti si isi ia o ciorba de burta la care mananca toti ardeii, politia care vine la ciorba de burta de dimineata cand abia e gata, taximetristii, oricum cica nu mai sunt as amulti clienti ca pe vremuri. (OMG, bine ca nu am nimerit atunci)

O chestie destul de rara la carciumi, nu exista ziua aia de curatenie saptamanala in care se intoarce totul cu curu-n sus pentru ca asta se face zilnic, e destul de obositor sa faci in paralel si sa straluceasca peretii, mai ales ca nu toate sculele sunt noi si bec, e cantina, nu e Marriot.

Sincer, la inceput nu ma asteptam sa gasesc la o cantina micuta si ascunsa, atata respect pentru client, de la curatenia veselei pana la cea din bucatarie si tratarea cu respect a alimentelor, auzisem (si vazusem) multe povesti. Desigur ca asta depinde mult de cel ce da cu biciul in locanta.

Cum inca nu m-am incumetat sa fac poze de la fata locului, va arat cu ce am venit la pachet, de obicei nu se vine cu nimic la pachet, se mananca acolo, dar ieri am primit cadou pentru prestatie din piureul facut de mine si din rulada de carne facuta de sefa si sefu’ (a iesit excelenta, din carne de porc buna, nu grasa, cu multe verdeturi din gradina, usturoi, ceapa, bio, ce mai).

Slide5

A, mai e o chestie neplacuta, nu e zi fara tocat varza. De mana. Incep sa urasc varza.

Mai voiam sa va povestesc de inspectia facuta in magazine, ca sa completez articolul de la easypeasy, dar nu mai am vreme si iese ditamai cearceaful de articol, asa ca daca ajung sa reciclez sticlele de plastic, poate mai adaug un magazin si revin mai pe seara sau maine. Desi maine dimineata Casi are intalnire cu o doamna care o sa o lase cu pielea in curu’ gol, mai vedem, momentan va dorim:

rororo

Anunțuri

12 gânduri despre &8222;Ce am mai gatit&8221;

  1. mira, cica nu e asa peste tot, azi s-au adunat mai multi cursanti care au nimerit la crasme cu staif. mi-e nu stiu cum sa scriu pe net ce mi-au povestit altii despre restaurante cu specific de … fitze, in centru. doua persoane care au fost trimise in practica si au renuntat amabil au zis ca nu mai mananca in viata lor la un local central, le-a fost si frica sa bea alta cafea decat de la dozator. si, culmea, localuri supercunoscute. deci dintr-un punct de vedere, desi nu fac cocobrontozauri si nici nu particip la impanarea cerbului carpatin, zic eu ca e bine, macar e curat bec si mancarea nu trece prin zece maini pana sa ajunga la client. brr, ce mi-au povestit aia azi, incep sa devin fan cantina.

    dar saptamana viitoare mai aflu de doua locatii, tot centrale, tot de fitze, la una din ele stiu sigur ca se duc niste cunostinte, tare-s curioasa 😀

  2. Aici este o emisiune la TV se numeste Politia Gustului ( in fine , era, s-a treminat dar sper ca incepe iar candva ca tare imi mai placea, printre singurele programe la care ma mai uitam si eu) cu un inspector de asta sanitar de la alimentatie si tot asa, cum spui si tu, pe dinafara vopsit gardul, inauntru leopardul, nu-ti mai vine sa mananci ceva in afara casei Doamne fereste :P, iti sta mintea in loc ce poti gasi in bucatariile unor restauranturi din buricul targului, ok, unele foarte Ok dar multe pffffffuai, haha, si sobo si soareci , plus o mizerie.
    Dar spui ca aceasta cantina unde lucrezi tu este brici, nu trebuie sa fie restaurant cu fite, mie imi place mai mult o mancare cum o descrii tu 😛 , sa ma satur 🙂 decat fite si aiureli, nu ma impac deloc cu minuni de genul ala.
    Prefer asa cum spui tu , macarea facuta in cantitati uriase, sarmale, ciorbe, fripturi, miam miam, ma bag sa ma mai uit la tine pe blog la poze 😀 ca inca nu am vazut totul.

  3. nu e brici, unele retete sunt chiar hilare pt mine, se pune cateodata vegeta sau ketchup, nu e bucatarie de stele michelin. in general este gatit corect si de curat, e curat, chiar daca de la deschidere pana la final mai e cate o pata pe fata de masa, ca nu sunt asa multe, aspectul este minimalist, efectiv nu exista decoruri, nu e ca la localurile de la TV. mancarea e doar corecta si curata, chit ca, dupa parerea mea, unele retete schioapata. dar nu exista nimic perfect, doua localuri mari au fost inchise (si renumitul elbulli) ca a intoxicat clientii. aici nu e cazul, chiar daca se pune ketchup la reteta de tochitura.

  4. Nu conteaza ca se pune, nici ca se pune vegeta cum spui, las ca si mama a pus aproape toata viata ei si nu am patit nimic, si eu mai folosesc cuburi de supa pt ciorbe sau sosuri, sunt altele mai rele din pacate deat astea, inteleg ce spui , da, cred , suna a mancare gustoasa , de la care te saturi :D, imi place mie cum le descrii acolo.
    Apropos, rulada de aia cum ti-ai luat la pachet o sa fac si eu marti , ce este la mijloc un carnacior? eu de obicei bag ou fiert sau nimic, buna idee asta cu carnatul (daca o fii carnat).
    Rulada aia imi place mult, de mica imi placea, facea si maica-mea des.

  5. Din aia e, cu ou trebuia sa fie, ou fiert, dar nu am avut incredere in cele ramase de la paste si s-a pus cate un carnacior semiafumat, da. A fost facuta (masa de carne) din cotlet sau ceafa, am uitat, oricum, carne buna, ceapa, usturoi (mult usturoi verde), marar, ou si pesmet (in loc de miez de franzela inmuiat in lapte, ca in original), cu semiafumat in mijloc, rulata prin pesmet si coapta.

    Pana o sa imi fac curaj sa ma lase sa fac poze, mai dureaza.

  6. Acum ca am vazut pozele alea cu cartofii prajiti in untura abia astept sa vina piata marti in oras , ca noi nu avem piata decat de 2 ori pe saptamana si sa imi cumpar un borcan de untura de pasare sa imi fac si eu.

  7. aici untura de pasare nu am vazut de cummparat decat la Deva (am si luat anul asta). dar poti lua slanina sau carne grasa si sa pastrezi untura, daca nu atinge temperatura de fumegare, deci nu se arde, e buna, in general e bine sa nu sara de 80 de grade, de la 60 de cand coaguleaza proteina, pana pe la 80 de grade, ce ramane, e untura foarte buna. cand lasa urme de cazeina si isi schimba culoarea e mai nasol, destul de putina informatie este pe net despre substanta cu adevarat cancerigena (sau ma rog, toxica) ce apare in urma ridicarii temperaturii uleiurilor, grasimilor, nu numai animale.

    acroleina aia pacatoasa (e posibil sa gasesti la un search pe google ce face ea si cu ce se ocupa) nu recomanda mancarea prajita. ca orice lucru, e vital sa nu se exagereze, nici in prajeli, nici in grasimi animale sau vegetale, dar nici in nebunia asta numita vegetarianism care e ca o secta atotstiutoare. citesc niste balarii pe bloguri culinare de ma crucesc.

    citesc tampenii si pe etichete de produse. lapte de capra: nu contine colesterol. nu trebuie sa ai studii ca sa stii ca ORICE produs de origine animala contine colesterol, mai mult, mai putin, dar contine, da doamnelor si ouale de prepelita.

    informatia multa din ziua de azi, prost asimilata, este mai periculoasa decat ingerarea unei mari cantitati de untura pura.

  8. Aici eu gasesc untura de pasare la piata, este intr-adevar cam scumputa , 6 euro un borcan dar se poate pastra la rece luni bune, nu e musai sa il mananc tot o data.

    Pe un blog romanesc am vazut o tipa care spunea ca ea ia untura de pasare de la supermarket in Romania(in Timisoara).
    Gata merg sa intind o tona de haine :)))))) revin apoi sa ma mai uit la poze.

  9. Mai , nu vreau sa „mint” dar daca imi aduc bine aminte, femeia respectiva spunea ca ea isi cumpara untura de pasare de la carrefour, daca aveti prin zona poate te poti uita si tu, poate gasesti.
    Aici la noi nu am vazut insa asa ceva in supermarketuri.
    😦
    Da de rata, aia este cea mai buna, si de intins pe paine e buna sa stii, eu cu asa ceva am crescut de fapt, aveam rude care aveau pasari, rate, gaste, vesnic aveam untura in casa. Acum este marfa rara se pare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s