Physalis – pãpãlãu

Citesc des despre condimente sau plante care acum sunt la moda, inclusiv, stiti deja, goji, ma amuza planta aia turbata cum ma amuza si diversi ciulini de care e plin baraganul si sunt la pret de dumping de cand s-a descoperit ca sunt sanatoase, fireste, alea din import.

Ca mi se pare mie (poate doar mi se pare) ca s-a ajuns sa se ingurgiteze gunoi la pret de margaritare, s-a dovedit citind articole despre niste magnifice plante (condimente), care in alte tari sunt interzise (un marunt exemplu este tonka).

Astazi urmaream o emisiune, sincer, nu prea reusita, la Paprika, nici nu am retinut numele, cert e ca domnul de acolo a facut bezele cu crema de ciocolata alba (ma dureau maselele numai la gandul ca mi-ar ajunge in zona maxilo-faciala asa ceva) si cu dulceata de pãpãlãu (asta era traducerea).

Mai, zic ce o fi ala? Ca eu nu am auzit. Dau un gogu si gasesc imediat, bingo, pãpãlãu e physalis. Bun, dar daca ii zice asa se gaseste si la noi? Culmea, brusc mi-am amintit unde am vazut in afara de deserturi de fitze si de rafturi unde se inghesuie la un scor de aproximativ 7 lei suta de grame.

In gradina de alaturi. Nu e mare tufa si arata frumos toamna. Fireste ca in magazine nu se numeste pãpãlãu ci Physalis peruviana, cateva bobite cu aschii de petale in jurul fructului puse in cutiute frumusele, de plastic.

Si ma si gandeam, moama, ce fandoseala, physalis. Ei bine, cand aflai ca nu e decat pãpãlãul ala pe care fac pipi cainii vagabonzi, mai sa ma apuce rasul. Si iaca marele secret al buruienilor miraculoase: nu conteaza ca sunt aici de cand lumea si pamantul, daca nu le dai nume pompoase si nu le importi la pret mare, fix partz.

Eu astept cu interes denumiri fancy pentru basina porcului sau phallus impudicus, mai ales ca valoarea lor alimentara este relativ scazuta, pariu ca se gaseste vreun doftor inteligentus care sa explice cum continutul de clorofila, respectiv mirosul pestilential fac bine tenului, coloanei, mainilor sau au efect benefic precum balele melcilor din reclama aia megascarboasa in care te indeamna sa te dai cu muci pe moaca fiindca s-a descoperit si asta, ca balele melcesti te fac (h)alba ca zapada? (metaforic vorbind, adica tanara si frumoasa)

Ma rog, eu ma intreb cine a stat sa fie uns de melc sau a incercat prima oara sa manance turbarea pamantului sau pãpãlãu ca sa vaza ca sunt comestibile, intrebarea e fara raspuns, desigur, s-a gasit un destept.

Pun doua poze de pe net, ca nu am cu asa ceva, tocmai la toamna o sa iasa pãpãlãul la vedere, dar am gasit niste poze artistice pe net si cu el si cu putza calului, ciuperca aia, stiti voi.

sursa

sursa

De curiozitate am gustat si eu physalis, habar nu aveam ca pãpãlãul era langa casa. Pãmpãlãu ala de nu mananca physalis, adica io.

rororo

Miel cu cartofi, usturoi si lamaie

Dupa cum spuneam ieri cand am facut parada cu ce s-a intamplat in lunile mai din ultimii ani, am refacut reteta de oaie cu cartofi, lamaie si usturoi. Si, desi am respectat ingredientele, am simplificat si mai mult, da, a iesit la fel de buna si continui sa o recomand.

Slide1

Ingredientele au ramas aceleasi de atunci, mai putin uleiul de masline, carnea de miel a avut ceva seu, nu am mai simtit nevoia de alta grasime, fie ea si sanatoasa.

Deci am folosit: carne de miel, cartofi, usturoi, zeama de lamaie, menta, oregano, ardei iute uscat, foi de dafin.

(poza de atunci)

Mielul era de fapt ceea ce s-a servit de paste ca friptura, deci nu foarte patruns, asa ca l-am bagat la presiune pana a cazut carnea de pe os. Dupa care am adaugat efectiv in oala totul, usturoi tocat, cartofi, condimente, am pus iar la foc maxim zece minute si gata. Dupa ce am scos capacul am pus zeama de lamaie (pe care am furculit-o, recent am aflat si eu ca se scoate mai usor zeama cu furculita, mai ales daca ai lene sa mai cauti storcatorul manual).

De mare exceptie treaba asta, cum ziceam si atunci, am mancat pe la turci si in 2011 am gasit-o pe blogul ceva bun.

Slide1

Si doua chestii misto, la capitolul achizitii, cumparaturi, primiri in dar. Anume, am gasit la Billa sparanghel ieftin, zic eu, fata de preturile cu care se jongleaza in ultimii cativa ani cu asparagus officinalisul aista. Opt lei manunchiul, fraged, foarte putina parte lemnoasa (desi cam dau sa se vestejeasca, deci au facut ceva pe drum). E manunchi maricel, nu trei fire la 20 si ceva de lei ca anii trecuti, o sa imi iasa cateva jucarii, deja am fiert cozile pentru o supa, am mai vazut o idee misto pe un blog, asa ca o sa ne jucam cu sparanghelii.

Carnatii aia impletiti nu stiu cat costa, sunt nepretuiti asadar, sincer, cred ca sunt scumpi, nu contin decat carne, condimente si membrana. Sunt exceptionali, foarte bine condimentati si afumati, inca nu i-am facut, i-am pus la trusa de supravietuire numita congelator, dar am gustat cruzi. Nemaipomeniti, daca aveti ocazia sa dati de ei si disponibilitati, recomand cu incredere.

Slide2

Am intrat in primavara cu dreptul, am primit miel, am primit carnati, poate mai primesc si salariu ca sa nu mai consider munca mea voluntariat, poti stii?

rororo