Evolutia in criza de epilepsie

Am vrut sa scriu cu totul altceva, sa va povestesc doua cazuri fericite datorate si fundatiei Vier-Pfoten Romania (mah, stiu, nu e frumos, dar cand pronuntati numele asta si voua va vine sa spuneti altceva porcos?), sa va arat niste poze cu flori frumoase de dupa blocurile gri, dar eram cu aparatul in mana cand s-a declansat o criza si am zis sa punem la colectie pentru cei interesati evolutia bolii despre care deja am scris doua articole, pre-criza in epilepsie si criza de epilepsie la caini.

Editez toate postarile pentru ca unii intra numai pe anumite subiecte si nu vad, da, RMN.

Nu ma manca musai sa fac asta, dar informatiile de pe net sunt putine si incomplete, daca tot putem sa le completam cu cazul real de la fata locului, de ce sa nu mai revenim, ca e posibil sa creada lumea ca dracul e roz.

Dar inainte, o poza ca sa va linistiti la creierii capului si sa vedeti ca si dupa blocurile gri unde suntem noi majoritatea tot asa frumos infloresc castanii.

Slide4

Bun, de data asta am si o poza, pentru ca efectiv eram cu aparatul langa siringi, este taiata abrupt pentru ca in marea criza epileptica animalul nu isi mai controleaza nici o functie si, asa pe scurt si romaneste, face pe el, am zis sa nu va tai total pofta de mancare si am ciopartit scurt din poza in pps, ca nu am programe de editare gigea. Si da, zidul e zgariat.

Slide5

De remarcat urmatoarele, dupa toate investigatiile si analizele, crizele s-au rarit si s-au scurtat, aproape nu mai apuca sa faca spume la gura pna ii administrez injectia. Din 13 decembrie am mai avut crize in 17 ianuarie, 11 martie si acum, deci mult mai rare. Efortul este acelasi, mai ales ca nebuna a implinit aproape 30 de kilograme, a crescut mai lent, dar a crescut.

Este dificil de tinut daca nu este cineva in preajma, medicamentul isi face mai repede efectul administrat (da mah, ha ha ha) anal. Cu o siringa fara ac, se absoarbe mult mai repede la nivelul intestinului decat injectat in tesuturile moi.

Pentru a nu ii paradi tare ficatul dar nici a ii incuraja osteoporoza (da, e catea, se poate), alternez diazepamul cu hidrocortizonul. Am schimbat si solutia de hidrocortizon, caci ii injectam in muschi ce trebuia dat intravenos (fix aia nu poate face un nespecialist cu un caine mare in criza), anume hidrocortizon henisuccinat, cu dexametazina.

Pre-crizele au ramas oarecum aceleasi, pierderi de echilibru, pupila dilatata, nesiguranta in deplasare, cam cu o zi – doua inainte de criza.

Acum sa vorbim putin despre costuri, pentru a ii sustine ficatul pe care fenobarbitalul il afecteaza fara drept de apel, am mers pe Hepatiale forte, pastilele pentru caini mari costand 180 de lei, cutia de 40, se da o pastila pe zi. Efectul inca nu il stiu, in zece zile terminam tratamentul complet si refacem analizele.

Biochimia costa in jur de 120 de lei si este gata, la clinica mea, pe loc, iar dozajul de fenobarbital din sange costa in jur de 10 lei si dureaza minim 10 zile, probele fiind analizate la o clinica din Germania.

Mai puneti la cele de mai sus si hrana specializata (nici nu mai aduc aminte de medicamentele pentru incontinenta urinara, aia e alta poveste). Pentru ca protectia ficatului implica o hranire adecvata, saraca in proteina, incontinenta si castrarea au nevoie de hrana salarca si in calorii, bogata in fibre. In mod normal un sac de mancare pentru uz veterinar, costa cam 400 de lei, sac de aproximativ 15 kilograme, cu mult noroc si cautari indelungate e posibil sa le gasiti la jumatate de pret.

Deci e de retinut ca un caine bolnav de epilepsie nu numai ca e incomod si trebuie supravegheat si monitorizat, dar costa. Bani, da, din aia fosnitori. Iar alimentatia adiacenta golgoazelor specializate, costa si ea daca nu va descurcati, caci in general trebuie sa haleasca multe buruieni, fructe si legume, fierte sau crude.

Dupa criza si episoadele deja descrise, putem sa ne plimbam fericiti si sa certam chistoacele de tigara aruncate pe jos. Daca as fi caine m-as enerva, adica ea daca face caca ia amenda (teoretic) si aia care au cosul de gunoi la nas si, teoretic sunt crescuti cu constiinta de catre societate si parinti, arunca nestingheriti resturi si chistoace, ca nu le face nimeni nimic.

Oricum e circ atunci cand iesim sa ne jucam cu fetitele din bloc, toate ii cauta chistoace sa o vada cum se cearta cu ele.

Slide6

V-as fi aratat, inainte sa va spun de cazurile fericite legate de Vier Pfoten, gardul viu de la tarcul potaii, dar au jumulit aia tot liliacul meu alb, probabil ca il gasiti la piata. Dar are un vecin un gard viu tot alb si, in curand unul visiniu (da, are gard viu de visini, aia care vor face vi si ne).

Slide7

V-am mai aratat poza cu leul Paco, dat la ProTV cand a plecat spre Congo, dupa nenumarate tergiversari si intarzieri, ei bine, l-au redat recent la National, cand a plecat arata asa:

Acum arata asa:

A doua poza este de pe site-ul Vier-Pfoten.ro, cei care s-au ocupat de transportul leilor in rezervatie. Si cica Paco e un fel de sef de trib pe acolo, stapanul lui s-a bucurat enorm sa il vada, auzise niste povesti, cum ca sunt dati sa fie impuscati de turistii cu bani, se pare ca sunt doar legende.

Cazul doi, tot de cei de la Vier Pfoten rezolvat (ca multe altele atat de banale) e cazul Lola. Lola e o catelusa aciuata mai de mult, extraordinar de desteapta si jucausa, o hranesc pana si vecinii care nu iubesc prea tare animalele, e un catel deosebit.

Toate bune si frumoase cu Lola care e o descurcareata si o rezistenta, am incercat sa nu o bag in seama prea tare, dar mi se rupea sufletul de ea asta iarna pe ger cand se cuibarea pe te miri unde.

Nenorocirea a fost ca gagica a intrat in calduri si, cu toate pastilele administrate (e o doamna, v-am mai povestit, care tine in curte cazuri mai grave de caini ai strazii), a ramas grea saraca. Deja vecinii nu o mai priveau cu ochi buni pe partenera de joaca a copchiilor, pe buna dreptate, una e sa ai un caine bun, frumos si destept la bloc, una e sa ai o armata.

Cum eu nu am fost in zona, s-a descurcat doamna si, cu ajutorul celor de la Vier Pfoten avem una bucata catea castrata, sanatoasa si vioaie.

Slide8

Bine, a costat spaga, eu nefiind in zona au trebuit spaguiti aia de la hingheri (fostii hingheri, ai primariei, care trebuie sa adune si sa castreze gratis cainii, vezi sa nu, cer 50 de lei de caine). Ei l-au dus, ei l-au adus si Lola e deja din peisaj, dupa cum se vede, strange PET-uri aruncate de aurolacii aia pe care nu i-a invatat inca nimeni cum se foloseste un cos de gunoi.

Am sobolanit destul azi, asa ca, rororo, avem de facut clatite (si hai mai repede, ce rororo meu freci atata tastele).

Slide9

edit: dati si voi un click pentru sprijinirea campaniei give me 4

Cea mai de cartier mancare din post

Astazi totul va fi de cartier, mancarea, povestile, am decis sa le separ si sa pun intai mancarea. In pofinda trendului „sanatos” oamenii mai mananca si ce au. Bun, rau, vedeti voi, e foarte frumos sa promovezi haleala sanatoasa din caldurica unei vilute si a unei sigurante materiale care iti permite luxul de a bantui online sau prin magazine de specialitate si a achizitiona mancare, asa zis, sanatoasa.

Sa promovezi simplitatea cu imagini angelice nu e la indemana oricui, am cunoscut in ultima vreme multi oameni saraci si cu probleme. Si nu toti au DSLR-ul la ei ca sa arate crunta realitate. Oamenilor simpli pe care nu ii vede lumea internauta, le dedic aceasta mancare, de cartier.

Slide1

Este simplu, nu va trebuiesc decat doua chestii, carnati, cat se poate de buni si de bio (de parca am sta vreunul la coada goji-ului sa vedem cate avioane care imprastie chimicale trec pe deasupra) si cartofi.

Pe cartofi ii fierbem pe jumatate, pe carnati ii portionam, punem cartofii cu apa clocotita in cratita batraneasca (in cazul in care nu dispunem de tajine sau creuzete dar si daca dispunem, pe cuvant de fost soim al patriei, parca mai buna e haleala sin ceaunele bunicii). Dam la cuptor si o zguduim din cand in cand. O zguduim pe ea, pe cratita, ca de cat o zguduie noua religie a potolului sanatos deja m-am plictisit.

Slide1

Slide2

Totul se lasa sa scada si, in functie de ce au avut carnatii, sapte soiuri la numar, acum i-am pus pe caprarii la congelator, va mirosi. Ai mei avura ceva arome de usturoi si condimente, toti au dat cu „ghici”: ai pus din aia, ai pus din ailalta. Nu am pus nimic, cei ce au crosetat la carnati au facut totul.

Slide3

Au mers cu muraturi si cartofii zdrobiti in sos. Si gata.

Oi fi eu gigi-contra, dar deja m-am saturat de silfidele persoane care efectiv promoveaza comunist tot felul de idei, fara nici o baza stiintifica, fara nici macar un amarat de curs de nutritie urmat. Pe micipicinschi ala il iert, e batran si ramolit. Dar restul? Alo, suntem romani, oriunde am fi in lume, s-a uitat complet ce a insemnat bagarea cu pumnul in gura a mancarii rationalizate? Ca deh, e sanatoasa, asa zicea si nenea Ceausescu pe vremuri, ca ne da putin si prost ca sa fim un popor sanatos.

Se pastreaza cu religiozitate niste idei, se impamantenesc niste ideologii care ma fac sa ma duc cu gandul la secte si Bivolaru pe care il credeau multi ca e sanatos sa bei pipi. Se folosec o groaza de serenitatea pe care o da cuvantul Domnului ca sa propage un consumism elitist. Daca e Domnul de vina, de ce a mai facut carnatii? Liberul arbitru nu are loc decat daca ai de ales intre iarba cruda si iarba fiarta, Doamne fereste sa te gandesti sa consumi chestia aia pentru care natura (sau bunul Dumnezeu) a inventat caninii, atunci nu mai esti de bon ton.

Potolul sanatos defriseaza padurile, face sa dispara specii, comertul cu materialele alea hipi, in si ce canepa mea mai face omul sanatos sa se vada din elicopter, sunt cele mai avantajoase in acest moment, cand o sa mergeti la mare o sa vedeti campurile de rapita si nu numai. Acesti magnifici guru sanatosi se fataie in masini de lux care, ei na, nu pe bune, consuma benzina si cumpara pe bani grei de la piete scumpe razand in nas amaratilor care se strecoara spre subzistenta cu o friptura facuta cu gust. De mancare.

Festuri peste festuri, bani aruncati de marile sarbatori crestine, ca i-a apucat pe toti crestinismul, sunt niste sirene fragile care musai sa manance peste cu gust de peste din tigai sanatoase, nu mai conteaza ca injura si ca dispretuiesc pe cei ce nu-s asemeni lor, ce nu-si permit sa fie asemeni lor, ce nu au acces la cunostinte ca macar sa inteleaga ce inseamna o alimentatie sanatoasa.

Am citit enormitati scrise si promovate cu imagini absolut delicioase. Hai, treaca de la mine ca un adult isi pierde mintile citind diverse, dar rasfrang cele gandite asupra propriilor copilasi si, mai mult, citesc chestiuni de genul: copilul meu cauta borcanul cu seminte (blabla care e ultimul trend), nu plange ca altii dupa ciocolata, sau vrea stevie, nu ii place carnea de pui. Pai de unde sa stie copilul ce ii place??? Daca in casa nu gaseste decat nutretz?

Daca ar fi dupa mine, da, stiu, bine ca nu e, eu as face anchete serioase despre cei care promoveaza „sanatatea” asta pe net. Am intalnit prin spitale o droaie cu boli de nutritie, m-am simtit bine ca eu am ajuns acolo si din cauza faptului ca m-am distrat si am baut si am mancat. Macar nu mi-am violat anii din viata legumizandu-mi creierul.

Am vrut sa pun niste poze, legate de alt subiect si m-am gandit ca nu stau bine langa niste carnati atat de frumosi. Dar rasfoind blogosfera mi-am dat seama ca un animal bolnav (mi s-a reprosat, v-am mai zis, dom’le, poze cu animale langa mancare? nu, puneti voi poze cu copilul cu pemparsul plin de rahat pe masa langa prajitura, e trendi), revenind, un animal bolnav arata mai bine decat toate mocirlele alea care mai curg si artistic de dizgratios din pahare, trendi o fi sa arunci cu frimituri, ca m-a scapat pe mine de stresul stersului fundului Armani de cand cu trendurile astea, dar arata de iti taie orice chef de a fi sanatos verziturile alea care se mai si scurg din cani si pahare. Arta, arta, dom’le, dar sa stim si noi.

Tot discutam ieri cu cineva de Decebalus per Scorilo, bine draq ca s-au chinuit aia ani de zile sa faca turme si sa se ia in piept cu ursii ca sa aiba ce pune de mancare pe masa cand totul e atat de simplu: cumpara niste quinoa si goji si te-ai scos, pui de dac.

rororo