Dor de Greci

Ma dadeam azi pe jocul meu, suntem cativa care terminam maniacal noile nivele si, cred ca, tot maniacal, asteptam nivelele noi. Cum jocul e pe fb, vad tot felul de tampenii in dreapta. Sau ne-tampenii, ce mai, vad un clip (vi-l arat la final). In clip, imagini mai vechi, se deruleaza amintiri „din copilarie”, Granitis, canicula, inele din cuburi de gheata, Matiz fara baterie, ce mai, multe.

Dau pe link la mine aici la Grecia, poze mai recente, Kassandra … Casandra … soare, verdeata, Garneata.

Adevarul e ca grecii m-au uns la suflet de cand cu concertul LOST si sederea in Granitis. Misto clip Busca.

Asteptam vesti din nemtzia babe 😀

ps: am uitat sa scriu, post neculinar si clip nerecomandat gospodinelor.

rororo

Mancare de cartofi cu carnati

Nu e o reteta, e doar o idee de reteta. Reteta unei zile incheiata cu bine. Nu stiu cum se simte lumea in fata pozografiilor minunate, mie unele imi plac la nebunie, unele mi se par obositor de chinuite. Ei bine, poza care urmeaza imi va face pofta si peste ani si ani.

Slide1

Si poza de mai sus demonstraza faptul ca exista prieteni care te pot bucura cu ceva simplu, o sa ii numesc asa, generic, prieteni. Adicatalea cand vii acasa vag obosit, din mijlocul bucatelor, dupa o zi stresanta (nu stiu nene ce e vinerea, dar trebuie sa iti iei calmul englezesc la tine, toata lumea e cu fundu-n sus), dupa ce ai gustat diverse chestiuni ca sa dai cu parerea in populatie, cu cheful la minim, sete de o bere rece si un „lasa-ma sa te las”, prietenii te pot surprinde cu o mancare banala, simpla, la ceaunul bunicii. In ritmul asta sigur ma ingras pentru ca, trebuie sa recunosc, l-am lichidat compulsiv pe tot. Ma rog, ceaunul a supravietuit, continutul sau nu.

Prietenii s-au gandit mai cu teama in suflet, ca imi plac niste chestii: cartofii noi, carnatii, mararul. Au incercat sa imi faca, dupa metoda mea, cartofi prajiti. Metoda aia cu ulei putin si apa. Care, inca nu m-am prins de ce, nu iese multora. Cam banuiesc eu de ce, dar asta e alta poveste.

Dar cum prietenul la nevoie se cunoaste, orice se poate drege si din tentativa de cartofi prajiti s-a deturnat totul catre o mancarica buna de cartofi. Simpla, cu ceva carnaciori si slaninuta afumata, boia, verdeata. Cam asta e reteta, e reteta bunului gust.

Azi dupa ce m-am spovedit si inchinat unor butoaie de varza si am gustat negrese de post, rata pe varza (doamne, ce frumoasa era, din pacate, poze, ioc), ciorba de legume, ficatei, urzici cu mamaliga, piure (cand spun gustat, inseamna gustat, deci infim), gujoane de pui (shanghai le zice pe ici pe colo), pita calda intinsa in resturi de sos, nici prin minte nu imi trecea ca voi gasi asa o bunatate acasa.

Si vase spalate si caine pastilat, dom’le, prietenii ma iubeste, rai, buni, ieftini, scumpi, ce sa mai, am avut un final de zi proasta incheiat cu bine.

De ce scriu la ora asta? Pai picai lemn tanase si ma trezii cu chef de o bere rece. Si o sa radeti, dar la trei noaptea cartierul freamata de viata si da, se gaseste cam orice. Asa ca am iesit din linie, desi am taiat in linie, am centrat in linie, am pus chestii in linie si mi-am luat un tuborg din ala intr-o parte. Nu e buna reclama lor, o da pre ain underground. Berea insa e buna. La ora asta mai e si avantajul plimbarii cu Casalinda de voie, ca nu mai sunt bipezi isterici „aoleu ma musca”. Si, daca nu iesi spre strada mare, nu sunt nici gipanele si mertzanele care duduie la ora asta (cred ca s-a deschis sezonul la curse ilegale, ca prea erau multi in benzinarie).

Maniana (adica azi, de fapt), gatesc si eu, da, am gasit o idee misto pe un blog (o sa o adaptez, fireste). Si traiasca prietenii care stiu sa ofere bucurii mici, dar bune.

rororo

Ce am gatit azi

Eeee, dar ce nu am gatit, nasoleala e ca nu pot veni cu poze, luai la pachet doar o portie de garnitura.

Slide1

Daca ieri va aratam cum e in pozitia de client, de azi am trecut in spatele usilor oarecum inchise, da, e ca la TV, nebunie, local cu dever (nu, nu e de fitze cu melci infipti in lemongrass, step one, organizare, munca de jos, de la ceapa, cartofi si mere, la gratare, neaose, d’ale noastre).

Partea buna e ca, na, culmea, ma descurcai binisor, nu m-am taiat decat odata. Si v-am pozat meniul ala de nefitze, ca sa nu mai dau din taste cu mentiunea ca de dimineata la prima ora totul se face de la zero. La ora mesei nebunia e apoteotica, cum ziceam, ca la TV. Sincer, mi se pare mult mai mic stressul de la masterchef decat stressul dintr-o cdantina cu dever care isi hraneste corect musteriii.

Dci pe scurt:

Slide2

In afara de cele car eintrau in meniu si minuturi (gratare, cas pane, din astea), ca mancare gatita s-a mai executat curcan la tava, porc la tava, varza calita, pilaf cu ciuperci (multe chestii de post, deh, romanul e nascut credincios), rasol de vitel, musaca, sarmalute in foi de vita (de post si ele), salate si prajituri simple si ele, linzer, negresa, cu branza, ba am executat chiar si doua clatite.

Singurul care a descris real ce se intampla in bucatarie din ce am citit eu pana acuma, a fost Cristi Roman, sigur, la alt nivel, dar nebunia, oboseala si balamucul, tot alea sunt.

Da, am curatat un sac de cartofi, ceapa, varza, mere, munti de munti. Inchei ca in compunerile de scoala generala: ce frumos a fost astazi la cantina! 😀

rororo

Maneaua de reteta

Don’t worry, revin imediat la underground, btw, fara el nu ar exista mainstream, or what? Ma benoclam, like usually pe net, cautand diverse, maine am o zi emotionanta, dar nu asta e problema, cplm, cum dadui peste niste articole am realizat instant ca suntem, unii, niste valori. Da, da, apai si eu, dpdv logic, fara alb nu e negru si fara roz bombon nu e hello kitty.

Inmcuct (nu am scris gresit, wtf) mi-am revigorat penele de sturnida (a se spelui dupa chef, sturnidae e el) si mi-am zis, bai neicusorule, citesc de cand ma stiu aia de la ante-gradinita, na, mai ratez o capsuna, ce sa fac, recitesc cu aplomb, ca nu inteleg multe, cel putin idiotul de Freud in cazul Dora mi-a facut mereu zile fripte. Mai mpvdm (nu, nici acum), atata slang facut cadou, atata abnegatie in a face urechi de iepuri violeti umplute cu struguri criogenati incat lumea a uitat cum se toaca o ceapa?

Se pare ca da. Nu, nu o dau in donquijotisme, ce e al lor e pus deoparte, ce quiche-ul meu. Dupa saltul de la guanciale la quinoa, dupa gretoasele mvaiuri, manjitul farfuriei cu modele geometrice, aruncatul cu semintele in cadrul DSLR-ului si lucrul a la plictis la crosetat macaroane cu huo guo, ma vad ucisa in fasa cu asa retete.

Si pana la urma de ce nu, daca nu facem noi, astia ai strazii, Bronxul culinariei, ceva banal si simplu, manele, Rob Zombie, apai, vorba alora de la BUG … pai cui sa le faci cadou? (am metamorfozat titlul, btw, daca nu scrii btw de zece ori in juma’ de pagina nu ajungi in cartea berii negre, iukwim).

Deci today, take care, take a very good care, am luat ciuperci ieftine si mici.

Slide1

Triste, mici si firave, printre ciupercile oyster, mi-au facut mila. Mi-era mila, ca de mine. Nu de alta, dar trebuie o vreme indelungata sa tac, vorba lui Toma, tac, tac, tacerea e de aur. Cum imi vine sa razuiesc asfaltul cu premolarii cand vad animale abandonate, copii dati de colo-colo si ranjete sfidatoare ale celor care au senzatia ca o anume canida e mai de rasa, la fel imi vine sa imi trag una ca sa tac si sa nu spun ca : nu, nu se pupa orice cu orice, culinareste vorbind, nu, nu merge amestecat sosul soia cu pasta italiana, oricat ai da-o in fusion, nu, nu se vad nuantele vagi ale unor culori pastelate dupa prajire, geometria la rang de arta, azvarlirea conform unor vagi rahaturi vandute de masterchef drept arta culinara, NU e de mancare (papa, mancarica, mniam mniam).

Slide2

Ceaun, ceapa, usturoi, ulei, rosii, marar, amidon daca e cazul. Luna plina a mamaligii.

O floare de leurda scofalcita de la caldura.

Mvaaai. Pardon, woow.

Urmeaza:

Slide3

Branza de burduf, doua fire de slana afumata, putina smantana si unt, aceeasi mamaliga fierbinte. Reteta de slabire cu cele de mai sus: mancati mai putin (era sa uit): btw, reteta de baza a regimurilor de slabire: nu mai bagati in voi si puteti manca orice.

Si, de final, cu dedicatie unui cumnatel anume, drag mie: pupi.

Slide4

Resturi de aluat de snitele. In aluat, nu impãsmântate, resturi de branzeturi. Prajit in ulei.

Nenorocire mare, puteti pune si ceva pesmet, vai de caloriile noastre. Mancati numai unul, doua, slabiti garantat mancand orice, nu oricat.

Pretiozitatea ultimelor zile in care am vazut frumusetea simplitatii si ochii tristi ai disperarii dupa bagare in seama cu orice pret m-au facut sa apreciez maneaua in culinareala. Risipa, da, risipa, nu, nu cand unii mor de foame, cand altii sunt plictisiti si dau pe-afara, m-au facut sa ma bucur de simplitatea unei amarate de mancari.

Garoafa in locul orhideei e cheia.

Slide5

Bucataria e dinamica, moartea ei clinica ar fi plafonarea, e adevarat, dar impingerea pana la absurd a modei in detrimentul decrepitelor salazuri, face ca galbenusul sa se lipeasca de fund (ca era sa si uit): iukwim.

In rest, somnul usor, al ratiunii sau ba, cateodata naste montruletii aia, fie ei si misto pozografiati.

Slide6

ps: nu am nimic cu nimeni, doamne feri, toti avem o garsoniera si o bucata de pamant rezervate, era asa, o privire de ansamblu aruncata asupra trendismului cu orice pret. pe cuvant ca si ciorba de la cantina e buna si, culmea, de multe ori e mai sanatos si mai curat ce mananca vulgul decat scaracratita transportata in conditii improprii, umpluta cu icre de melc fierte in guinness.

rororo