Ghiveciul puturosului

Cum spuneam adineauri la ghiveciul in ulei, aveam un ghiveci in versuri, nu e pe aici, il trag la colectie, e pus pe Culi in 2006, pun poezia si pozele de acolo, e chiar reteta, fie si cu rima si fara cantitati.

Inainte de prostii
Taiati vinete felii,
Dati-le apoi cu sare
Si puneti in sita mare.

Puneti intr-un cratitoi
Si ceva ulei de soi,
Si-apoi stratul cel dintai,
De cartoafe cum va spui.

Mazarea cea verde iata
Pe deasupra vine-ndata,
Zahar si din nou – da – sare,
Chiar de nu-i asa racoare.

Si o ceapa dodoloatza
De la precupeatza hoatza …

Sa trantim si doi ardei,
Grasi si ei, doi rotofei,
Cateva ciuperci – felii,
Gustul dupa – sa te tzii!

Morcov si fasole lata,
Merge chiar si congelata …

Iarasi ceapa, iar cartof,
Luati apoi grabit pantof,
Caci a inceput sa arza:
Ati uitat sa luati o varza!

Puneti dara si din ea,
In tingire colo-sha,
Vinetele-apoi uscate,
Impreuna puneti toate.

M-am impiedicat si … zbaf!
Am facut castronul praf.
Asta e, se mai intampla,
N-o sa ma impusc in tampla …

Iau de nas un dovlecel
Si il fac bucati pe el,
Cat supica se-ncalzeste,
Ghiveci cine mai doreste?

Rosii fragede tichie
In tipsie pun o mie,
Sa fie ghiveci zemos,
Ca de bucatar zelos.

Fac apoi un ceva vartos:
Verdeturi* cu rosii: sos!
Torn deasupra mai cu zor,
Ca e vremea de cuptor.

Mai pun doar ulei putin,
Asta fiindca nu am vin,
Si dau totul la dogoare,
Deschid geamul, fug de soare …

Cand e totul mai frumos,
O sa stiti dupa miros,
Scoateti si raciti ca-n beci
Sa puteti gusta: GHIVECI!

De va place-a mea reteta,
Chiar de-i simpla, nu cocheta,
Daca pofta nu va piere,
Va sarut, la revedere

*verdeturi = patrunjel si frunze de telina

De parca nu aveam destule ghivece, lasa ca acum e si asta la colectiune, sa fie acolo.

rororo

Ghiveci in ulei

Nu mai gasesc cate ghivece am facut, apropos de intrebarea aia legata de ce mancare ai putea manca toata viata, detasat pe locul doi, dupa cartofi prajiti cu oua si branza vine ghiveciul. Oricare ar fi el.

Si nu e niciodata la fel, ca am tot facut, mai ales ca da bine la regimul doftorului si, doamnelor si duduilor, e de post. Cautam una bucata ghiveci al meu, reteta in versuri, dar nu am gasit decat: ghiveci cu pui, ghiveci de primavara-vara, ghivece amestecate, ghiveci de ghiveci, ghiveci scazut, ghiveci cu fasole boabe, ghiveci suparat, ghiveci cu pui si cimbru, ghiveci cu chutney de masline, ghiveci condimentat, ghiveci intre straturi de varza, ghiveci la kukta … sunt prea multe, nu dau de ala in versuri, sa il ia gaia.

Slide1

Inainte de a porni, ca orice ghiveci, cu ce avem plus anumite treburi musai, cititorilor mei care, fireste sunt mai cu motz decat ai lor, le reexplic: uleiul NU este nociv, e sanatos, nocive sunt prajelile, temperaturile folosite alandala, mai multe chestiuni legate de ulei. NU uleiul.

De cand am citit pe un site ca a facut o persoana o maioneza „sanatoasa pentru ca nu contine ulei” din sase oua si doua linguri de ulei, m-am intrebat, oare cati oameni cred tot ce se scrie? De la oameni care au inradacinat in cap uleiul nociv si oul bun pana la cei ce cred cu sfintenie in ce decreteaza cate un pseudoguru al dietelor si alimentatiei sanatoase.

Deci uleiul e bun, punct.

De ce ghiveci in ulei? Mai, nu stiu, cand am mancat prima data mi-a placut foarte mult, nu am nici o explicatie logica, e mai migalos, na, poti pune bine-merci legumele in straturi si basta. Sau amestecate sau blabla. Mie imi place mult varianta la care se prajesc in baie de ulei o mare parte din legumele implicate. Nu prajit zdravan, cat sa faca putina crusta.

Repet, nu e legat de nimica, imi place mie, punct.

Si cum ghiveciul nostru este permisiv si e primavara, i-am mai pus una-alta, am scos una-alta (ca doar nu era sa pun rosii proaspete la 15 lei kila) si in final am avut straturile asa:

– leurda, ceapa, morcov, ardei (da, sunt si niste felii de castravete, era in plus), cartofi, dovlecei, varza (gata calita dar al dente asa);

Slide9

– vinete (scurse bine, cu sare, peste noapte), fasole verde (din conserva), iar dovlecei si la final suc de rosii (rosia aia mica e la impresie artistica, nu am pus decat o cutie de rosii tocate).

Slide10

Se lasa sa zaca la cuptor in legea lui si asta e tot. De condimentat, dupa plac, eu am pus nitel cimbru, sare, piper, ceapa prajita (mi am nitica in cutia aia de la Lidl, ca nu se mai termina odata), verdeata.

E bun, bun, in general se poate face cam din orice, dar eu, oricat de putin as pune, simt nevoia sa aiba musai ceapa, morcov, dovleceil, vanata si cartof. Restul vin de la sine.

Am fiert cateva paste alaturi doar pentru ca voiam sa termin odata pennele astea nerigate, ca ma enervau.

Slide11

Un singur mare dezavantaj il are orice ghiveci: poti sa faci si la cazan sau la cratita batraneasca de tuci, tot dispare repede.

Cateva chestiuni pe langa ghiveci, ca ieri am forfotit sa pun ordine in chestiuni bucataresti. Prima e ca nu imi convine sa ma aplec si mereu improvizez mini-cosuri de gunoi, acum am gasit solutia perfecta: o punga pusa intr-un pahar (strict pentru resturi alimentare, normal).

Si inca ceva, nu imi vine sa arunc nimic, imi plac culorile, sa ca pe masa pun mereu pahare cu apa cu te miri ce, ultimul aranjament „floral” e cu ardei iuti si boboci de leurda.

Slide12

Am mai facut si mini-martieni, soldatei, mumii, or fi nesanatoase, strigator la cer, stiu, dar si astea dispar cat apuci sa spui „rororo”.

Slide13

Si am ramas la chestiunea pe care o experimentasem la virsli in foietaj: am uns mumiile cu ou amestecat cu mustar. Merge cel mai bine, dupa parerea mea.

Slide2

Si, inca o treaba, apropos de ambalaje, am primit covrigii astia cand am luat o sticla de Bergenbier, buni de altfel.

Slide14

Eu nu inteleg treaba, ce e mai neicusorule cu denumirile alea? Cum adica „superiori”? Da, stiu nomenclatoarele de pe vremuri si incadrarile ciudate, biscuiti superiori si nu populari, dar am schimbat secolul de atunci. Ce, toata lumea a facut merceologie? Un om normal ar rade la asa ceva, auzi, superiori, la covrigi nu mai era discriminale, pai e politically correct sa zici de unii covrigi ca-s mai cu motz decat altii? Si sugestie de prezentare, un castron cu sare. Covrigii fiind ei insisi plini de sare, ce sa inteleg, ca mi se sugereaza sa mai pun niste sare ca sa ii dau asa la mosafiri? CU sare si sare?

Mai e si laptele de consum, e drept ca nu bate multe etichete, home made drum si parizer in fund de vita sunt de departe pe locul 1.

rororo

Cartofii mov la infatisare

Cum ziceam, am testat doi din cei trei cartofiori mici, mici si am plantat vreo trei cuiburi in fata blocului, asa, de curiozitate.

Slide1

Primul cartofior l-am taiat rondele.

Slide2

Si l-am prajit cu cateva rondele de morcovi, mai mult ca sa imi dau seama cand sunt gata cartofii, ca la culoarea aia nu m-am prins neam.

Slide3

La gust sunt cartofi-cartofi, nici macar dulcegi, bat in aia porcesti, fainosi.

Slide4

Dar cromatica face toti banii cand sunt fierti, asta clar.

Slide5

Clar dau bine intr-un piure (tricolor mai ales, cu cartof normal, dulce si din asta). Eu am facut o mini-salata cu ou, iaurt, ceapa, otet si ulei.

Slide6

Daca imi fac curaj din ultimul (am plantat numai capetele incoltite, deci mai am un cartof intreg) incerc ceva gen gnocchi, adica un gnoc mic asa, poate iese.

Apropos de chesti mov si colorate, ca zicea elena de pasaroi, bai, asta e golan mare. Si in loc sa il invete doamna mozzarella cum e cu treburile casei, sa fie cuminte si altele, ea se ia dupa traznaile lui. Au inceput sa traga de plante, de perdea, de lustra, fac o mizerie de nedescris, asta, ditamai femeia de papagal se ia dupa el peste tot.

Si rocfort (na ca am uitat, rocfort i-a ramas numele) nu se lasa, face tampenii peste tampenii. Sper sa nu se prinda asa repede cum se deschide plasa.

Slide7

Slide8

Apropos de cartofii violeti, daca iese gnocul ala ma si gandeam cum as pune reteta, gen: 69.3 grame cartof purpuriu, o saisprezecime de lingurita de sare, o treime dintr-un ou si faina cat cuprinde 😀

rororo