Mancarica primavaratica de post …

Pai da, e mancarica, pentru ca e mica, e primavaratica pentru ca e primavara si e de post pentru ca vine post mancaruri de spital. Si e inclusa intr-un post. Mai pe romaneste, postare.

Cum veneam eu ieri de unde aveam treaba, am oprit pentru chestiuni banale la magazinul numit Auchan (de cand cu penicilina nici ca mai calcasem pe acolo, dar acum imi trebuiau tenisi chinezesti), m-am crucit si cu stanga si cu dreapta si de la stanga la dreapta vazand ca oaia cu os cu tot era 38 de lei kila si am poposit cu privirea pe carnea de lucru, de porc. Arata bine, e ieftina, it must be a duck.

Teoretic pentru mancarica asta nu va mai trebuie decat bere si usturoi, eu mai aveam si niste carnati rataciti, puteti sa nu ii bagati in seama.

Este un fel de conditie de la sine inteleasa ca va trebuie un vas special, da, am auzit ca nici clatitele nu ies in tigaia bunicii, daca nu ai nu stiu ce tigaie cu margini in unghi drept, ei bine, nici mancarica asta nu iese fara aportul ceaunului. Nu ai ceaun, nu mananci, io-te la ei, pai ce, parca eu mai mananc vreo clatita de cand am aflat ca tigaia mea nu se potriveste cu cele spuse de specialisti?

Mod de preparare: carnea taiata si spalata sau spalata si taiata se pune in ceaun, la foc mic, fara grasime (eee, dry cooker) pentru ca, da, are ea pe a ai. Si cucãr sau nu, ceaun sau efect de lotus, tot in grasime se face, chit ca e a porcului.

Totul s elasa la foc mic, mic, dar nu-i nimic. Cand carnea isi schimba culoarea se adauga bere. Puneti si sare de la inceput. Se lasa cu capac, se desfasoara alte activitati gospodaresti sau ba, se toaca usturoiul. Mancarea dureaza, da, altfel nu e buna, e zlowcucã, cert e ca la final trebuie sa se prajeasca in propria ei grasime, dar numai dupa ce s-a fragezit in asa hal incat poate fi catalogata ca pulled pork.

Cand totul e spre finalul fericit, se pune usturoiul, se mai amesteca nitel, se stinge focul si se lasa asa, cu capac. Ceaunul o mai gateste putin si o tine la cald.

Daca vreti sa va mentineti in trend cu acest pulled pork ce poate fi consumat in dietele proteice, gen dukan (can can) ca saracul monti nu mai e la moda, puteti impinge neobrazarea pana la margini si plusa cu o mamaliga care este, dupa cum stiti, gluten free.

Muraturile sunt, dupa unii, puse la fata locului ca sa nu ni se aplece. Eu cred ca daca ni s-ar apleca nu am mai manca. Scopul lor este intregirea unei diete echilibrate, deci avem si legume.

Treaba sta in halul urmator. Fetele, eu si Casi, mananca dupa sfatul medicului, gen: aia nu, ailalta mai bine lasa, nu, nici din aia nu e voie, ailalta te baga in mormant si nici cealalta nu face bine. Drept urmare ieri, fara cea mai mica urma de misto, imi era foame de carne. Bai, vedeam numai carne inaintea maxilarelor, eventul sandwich de carne cu carne si toping de carne. Grasa, porc, usturoi, carne.

Sunt deja niste luni de cand mergem pe mana medicilor care inca se scarpina in scafarlie, dar asta e alta poveste, am zis, ce o fi, o fi, ca mi se ascut ochii de la atata pilaf si invat limbi straine care incep cu muuu si beeee de la atatea buruieni. Am riscat, am mancat. Amu voi sa nu va imaginati ca acolo sunt mai mult de 200 de grame de carne, din care am halit jumatate de portie. Dar satisfactia a fost uriasa. Unii spun ca organismul cere el de ce are nevoie, eu cred, saracul organism mai avea putin si se dadea cu fundul de tomberoane daca nu primea tratatia.

Cat despre cealalta duduie a casei, aia niagra si ria, a facut un concert de zile mari de cand a inceput sa miroasa mancarica asta. In viata mea nu am vazut-o asa disperata, cu pupile dilatate si cu un bagaj de sunete si galgaieli, mai, cum zic babele despre canisii lor: mai avea putin si vorbea maica.

Deci i-am dat si ei din jumatatea mea, ca doar nu era sa imbolnavesc potaia de ulcer, hai, eu ca eu, dar asta cica e carnivora si na, mere, banane, morcovi, dar pana cand o viata amara si-un trai nefericit?

Si am incheiat si cu o prajitura (mai exact o muscaciune, eu, ii zice Carpati, tot din Auchan, dar am contyrolat-o bine de fungi – cica asa se zice, fungi, un fung, doi fungi, mama lor de reclame).

Apropos de diete, am gasit un mail care circula mai de mult, ca acuma Nigella nu mai are 51 dar tot cam asa arata. Poate il stiti, poate nu, e haios, asa ca il preiau cu copy paste:

================

This woman is 51 yrs old. She is TV health guru Gillian McKeith, advocating a holistic approach to nutrition and health, and promoting exercise, a vegetarian diet which is high in organic fruits and vegetables. She recommends detox diets, colonic irrigation, and supplements.

This woman is also 51. She is Nigella Lawson… a TV cook, who eats meat, butter, chocolate and desserts ….. and, she washes it all down with wine!

=============

Bine, mailul e rautacist, Gillian arata decent aranjata si dupa o tona de botox si Nigella s-a ingrasat 😀 😀 😀

Deci nu uitati, mancati sanatos si fiti tristi ca sa pareti intotdeauna inteligent de sanatosi.

rororo

Vedere de weekend

Noroc ca mi-a amintit Kadia, imi tin promisiunea facuta mie de a trimite vederea saptamanala, saptamana asta merge la forfecutsa.

In anumite localitati, cum ar fi Brasovul, Constanta sau Sarzana, in acest caz, am cate o casa de suflet pe care o fotografiez, nu conteaza cum. In cazul acesta vederea i-o trimit forfecutsei din Sarzana, e cu schepsis, poate o inspira sau o arata vreunui arhitect. Da, e chiar o casa de om, in care locuieste o familie, intr-unul din turnurile orasului inconjurata de un sant, pe vremuri de aparare, actualmente gradina.

Prima oara cand am vazut-o (pe ea, pe casa asta), am vrut sa o vizitez, ca pe cetate sau muzeu (si in Massa intr-unul din multele castele ale lui Malaspina mai locuieste un mostenitor, fain foc si acolo), m-a lua nu mai stiu cine: ai inebunit, te duci peste oameni in casa?

Deci draga forfecico, aista casa ti-o trimit din deplasare sa iti serveasca de model, cu mesajul de rigoare, ca nu se stie cand prinde bine o camera in plus pentru prieteni 😀

ps: „casuta mea” din alt unghi, ca sa se vada bine.

Ce nu se vede e ca e la inaltime, ma rog, dar sper ca forfeceaua a prins ideea.

rororo