De la sud la nord si invers

Ma mananca degetele, nu e mar eexperienta, dar de ceva timp refuz sa ma gandesc prea des ca exista si un nord al capitalei. L-am tocit prea des, acum daca mai am treaba ma duc cu metroul, prefer sa nu am treaba. Dar din cauze de defect tehnic la sasiul personal, nu al masinii, plus trenul de aterizare, nu am riscat un drum, mai ales ca medicul a zis sa nu incalec pe o sa ci sa stau cuminte-asa.

Numai ca o doamna draga m-a momit, nu m-a obligat, apai zic m-oi duce cu masina, cat de rau poate fi. Cu exceptia unui mic blocaj pe care l-am fentat, a fost totul bine pana acolo unde incep corporatiile si zgarie-norii. Monstrii aia nu au locuri de parcare decat putine si, cred, date pe pile. Doamne fereste sa ai treaba pe acolo. Dadui trei ture, am observat ca, desi nu ii mai incape pamantul, se face un zgarie nori de birouri mai mare ca celelalte, sky nujcum, urias. Blocheaza o banda deja, nici nu vreau sa ma gandesc cum o sa fie la final.

El frumos saracul, dar cum sa zic, in zona aia supraaglomerata? Incredibil, daca jumatate din el nu e cu parcari, au pus-o cei care au treaba pe strazile respective, fara sa lucreze musai la mastodonti.

La o corporatie era exercitiu de alarma. Iesise tot blocul, puhoi de lume, mii de oameni. Ce credeti ca am remarcat? Nu mi-am dat seama pana acum. O droaie de chinezi, mai dar multi. Si nu numai, indieni, pakistanezi, ce or fi fost, dar chinezi la greu.

Dupa ce reusesc sa parchez si sa imi vad de treaba (Calea Floreasca aia e ingusta, nu mai are unde sa se extinda, nu stiu cum e cu planul de urbanizare, dar sa faci atatia mastodonti pana in strada, e de spagi grele si o mare prostie, dupa ce ca e nasol la corporatii – stiu ca depinde – se adauga si stresul lucrului intr-o zona sufocanta, pomii aia care mai sunt nu mai respira de noxe si praf), cand sa plec, bai, din toata marea aia de masini, dar din toata, asta inseamna sa ai ghinion, fix si doar pe mine ma blocase un nene de la o firma de curierat.

Din toti care zac la munca zi lumina, fix rabla mea o gasi mai cu ciunga pe pneuri. Am stat ce am stat si am sunat la numarul afisat pe duba, cica apasati pe unu, blabla, apas pana dau de unu cica ati sunat la reclamatii, zic nu va suparati, sunati va rog colegul cu numarul blabla ca vreau sa plec si io de aici.

Alta idee n-am avut, a venit ala zburand, probabil statea si el saracul la o cafea si l-au prins.

Si inca o chestiune, intalnirea la nivel inalt am avut-o la City Grill. Bai e misto localul ala, croit pe zona de multinationale sau locuri cu lume multa, cat de cat grabita si cat de cat cu bani. Adicatalea stiti cum arata genul, nu va descriu eu acuma, dar e un local curat, mancarea arata bine, proaspata (arata proaspat, na), prezentarea transparenta a produselor, atat invitrina cat si in bucataria semi-deschisa unde se vede ce se prepara. Ba mai mult, pentru sefi sau vizitatori, au si bere (si alte alcooale), dulciurile aratau si ele imbietor.

Preturile si – si. Meniuri care sunau bine (de ales intre patru feluri de ciorbe, salate, feluri, garnituri), gratis la unele apa, cola, bere, cafea, de la 9.5 la mic dejun la 20 mai incolo. Sunt si preturi maricele daca iei chestiunile separat, dulciurile nu sunt ieftine (dar foarte bune). Personal amabil, curat, cum ar veni locanta potrivita la locul potrivit.

Eu asteptand pe mos craciun (sau iepurele de paste, iepuroaica in cazul asta 😀 ) am luat un tort de-al lor, cafea si o bere mica.

Slide1

Excelent tortul. Si sandwichurile aratau bine, dar mancasem acasa. Varza. Micul dejun e pana la 12 (deh, corporatisti) ca pe la 11 fara m-a luat ospatarita cu „buna dimineata”.

In alta dezordine de idei bagai nasul in Auchan pentru nimicuri si dadui peste niste talpi din alea de pus in baie, ca v-am zis ca am facut praf covorasul si, cautand spate de pui pentru supa noastra (a mea si a Casandrei), am gasit la pret bun spate cu aripi. Si cand dadui sa spal, disec, pregatesc, vad ca are atarnate si bucati generoase de piept (cred ca se grabeau aia de la transare). Afacere. SI poza sexy ca sa ma credeti.

Slide2

Am gasit si avocado tot la capat de rand, cu 2.5 sau 2.6 lei si mai aveau si ananas fara frunze (de parca alea ar conta) la 5 lei si ceva bucata (maricei ananasii), in rest nu m-am benoclat.

Despre experiente cu soferii, am eu in gand un articol mai amplu, ca imi permit sa trag cu pusca, am fost agent si am condus de la sud la nordul extrem si viciversa mai mult decat soferii de taxi, ca numar de kilometri. Dar ma gandesc cum o pritocesc, soferii (toti, dar toti, fara exceptie) sunt o rasa mai orgolioasa decat bucatarii (sau cei ce bucataresc). De cate ori nu ati auzit raspunsul la intrebarea: dar cum ai facut accident? – m-a lovit o proasta/un prost, dar nu stiu de ce pe mine m-a scos de vina.

Dar una scurta, saracii soferi din provincie, daca nu sunt bagareti aiurea, sunt tare derutati, e drept ca si eu daca ma duc in cartiere neumblate, Militari, Drumul Taberei, nestiind structura drumurilor sau semafoarelor mai raman ca talamba incadrata de-amboulea si imi iau claxoane (si cei din provincie destul de des patesc asa, eu ii las ca sunt o doamna). Mai si sunt multi, multi numai ca azi am remarcat o rasa aparte. In general ii cam poti lua dupa judete, in linii mari, dar am gasit rasa cea mai cea: incepatorul ardelean.

Mai tata mai, nici in linie dreapta fara nici o masina pe strada nu ai nici o sansa sa treci de rasa asta. 😀 Ceea ce e foarte simpatic, daca nu te grabesti, eu nu ma grabeam.

rororo

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s