E timpul

Nostalgiile nu inseamna neaparat ca ne amintim de ceva ce ne-a marcat in sens pozitiv. Mainstreamul care vine din urma mai are niste decenii de strabatut ca sa inteleaga asta, isi va aminti de (bai, sincer, sunt in urma, Loredana Groza?) altcineva.

Indiferent cum ne-a fost copilaria, tineretea (of, Moxa mea), grea, rupta in gura, au fost anii aia frumosi pe care vrem si ne place sa ni-i amintim. Am fost acolo unde vintage-ul era plod, acolo unde lipsurile ne uneau, acolo unde bancurile politice erau mai tari decat bancurile de azi politice.

Sincer, ma cam doare la petarda de viitorul omenirii, dar mi-ar placea sa imbatranesc numai pentru a citi peste douazeci de ani amintirile celor care vin din urma. Caci nu subestimam tinerii, deloc. Da, teribilisti, plini de aere si flegme, freze, haine ciudate (pentru mine), injuraturi porcoase si lipsa de respect. Nu stiu altii cum sunt dar daca ma uit in urma, apai si eu, sincer, cam la fel am fost. Poate ca pe atunci nu o dadeam in PLM (ba chiar ne inroseam daca auzeam un cuvant mai fistichiu, alta educatie, alti ani) si nu aveam limbaj trendy de acum, pentru ca atunci nu era, dar, fundamental, nu s-a schimbat nimic. Toti incercam sa ne dam mari sau sa scapam de aia care se dau prea mari, povesteam prostii, spuneam minciuni ca sa ne afirmam in marunta noastra societate de atunci, ne straduiam sa avem si noi prespalati, nu numai plodul macelarului.

Diferentele intre generatii, dupa parerea mea, constau numai in instrumentele de exprimare, baza e aceeasi, acum ca nu am pus reteta mea mareata cu care o sa castig mii de stele michelin, sa va zic de la ce m-a traznit.

Am primit un comentariu foarte de bun simt la postarea anterioara, e vorba despre site-ul etimpu.com.

Cand dau de astfel de site-uri imi pare rau ca am ales underground-ul, ca nume de blog, ca si coloristica, trebuia sa il fac mai asa, pentru publicul larg. Nici nu imi imaginez ca cei mai mici, viitorul tarii (mai stiti melodia aia cu noi in anul 2000? cand nu vom mai fi copii?) o sa inteleaga ce m-a marcat pe mine, adica ce m-a facut sa zambesc, amintiri placute. Stiti ca nu le am cu reclamele, dar daca vreo chestie de la linkurile pe care le voi pune va spune ceva, sunteti invitatii mei.

O sa preiau si cate o poza de pe acelasi site (ca de unde altundeva), daca este vreo problema le voi sterge.

Bineinteles ca am dat imediat pe rubrica de etichete de bauturi alcoolice (of, nea Puiu, unde esti bre sa depanam?).

Nu am prins nici eu multe din berile alea (merita sa dati pe link), cea care mi-a ramas in memorie (ca un copil cuminte, am facut cunostinta cu bera la 18 ani, asa era inradacinat in mintea mea, ca de la varsta aia pamantul e al meu, pot face orice, de acolo, potopul), este cea de bere Gambrinus si de, of, mai, cognac Ovidiu.

eticheta-vin-ovidiu

Era si o gluma a vremii, cu un consumator (vorbim frumos, da?) care ciocnea cu sticla de dinti usurel, sticla de Ovidiu, fireste si dialoga singur:

– cioc, cioc
– cine e?
– sunt eu, Ovidiu
– intraaaaaaaaaaaaaaaaa

Din pacate multe din pagini se incarca greu, ca voiam sa v-o arat si pe cea cu desene animate, o gasiti voi, Heidi, Balanel si Miaunel, Mihaela, Nu Pagadi …

Din seria: ce mi-am dorit mult dar ai mei erau cam morti de foame si nu mi-au luat niciodata, este catelusul ala cu telecomanda. Cred ca azi mi-as rupe de la gura un pachet, hai, un cartus de tigari pentru jucaria asta.

catelus-cu-telecomanda

Avea urechi de vinil, ii „beculea” nasul, sarma legata de „telecomanda” era numai buna de invizoace.

Inainte generatia „hai la ala ca are video” si cea „ai dat mah aia jos de pe torente”, am fost aurolacii cu „mama lu dana, o lasati la diafilme”? E drept, invatam ca prostii povesti, poezii, doara nu era sa invatam ce a mai facut eba in uichend, nu era pe diafilm.

diafilme-1

Mie mi-a placut foarte tare diafilmul cu El-Zorab.

Amu nu o sa iau la pas tot blogul, muncit din greu, dupa cum vedeti, daca va amuza, bagati si voi un ochi pe etimpul, mie sigur mi-a desenat un zambet pe moaca, parca mai ieri aruncam pampoanele cand veneam de la scoala ca sa imbrac treningurile chinezesti pe care cu greu le gaseam in culoarea clubului la care activam (Rapid, na).

Misto treaba e site-ul ala, etimpul, il bag si in blogroll sa nu il pierd si pe urma, trecem la retete. A, nu ratati pozele cu cozile la carne, butelii si altele, misto anii 80, da, aia gratis.

rororo

7 gânduri despre &8222;E timpul&8221;

  1. Chiar Ovidiu trebuia sa fie ? 🙂 Ala m-a imbatat prima data 🙂 :). Si ca sa-l stingem ( ca eram mai multi „copchii) am cumparat si o sticla de sirop de visine : http://www.latrecut.ro/wp-content/uploads/2007/10/sirop_fasdfas.jpg
    Sticla de sirop e aia din coltul stanga jos. Mult timp nu am mai mirosit cognacul 😀

    Cateva din berile alea le-am incercat, mai mult cand ieseam din judet. Dar cele mai baute erau cele produse la Buzau (ca acolo am radacinile) si care nu se afla in lista aia : Crang si Dragaica(la asta am gasit numai capacul, dar si eticheta era cam la fel)
    http://2.bp.blogspot.com/_7EXjdr2Pn-s/SW2P8G4W3_I/AAAAAAAAI90/2lyBJ9407OU/s400/untitled.bmp

  2. Si tu tot Buzau? Haide mah ca deja e o gashca mult prea mare si de pe net si de pe langa care s-a tras in zona. Nu mai stiu daca mai e liber locul unde se tinea dragaica, nu am mai fost de mult, de cand au facut centura aia chiar nu am mai calcat decat cred la topT.

  3. Nascut crescut acolo. Din pacate nu merg prea des in tara, ca sa fiu la zi cu noutatile, dar din cate stiu, locul era liber.

  4. ha, nu scriu public, da avem radacini pe acolo. si vecini. si prieteni. si multa lume. io am copilarit la bunici care stateau pe langa piata saraca, la buzau (in rest Onesti, eforie, ma rog). piata saraca nu mai e.

  5. Ha, numita popular si piata sarmana :D. Au ramas doar niste magazine si benzinaria. Am rude chiar acolo, posibil sa-i fi cunoscut daca ai fost mai mult timp

  6. Un articol foarte bun si iti multumesc inca o data ca ai mentionat Blogul meu. Exact, cu blogul meu incerc sa amintesc de copilaria petrecuta in perioada comunista si chiar si cea imediat de dupa revolutie insa nu incerc sa ascund si partile negative ale acelei perioade de timp fara a le pune in focus prea mult pt ca cei care le-au trait le stiu si nu cred ca sunt dornici de a le retrai vizionandu-le in imagini pe blog. In schimb exista si momente pozitive care cum spuneai si tu ne-au „unit” si ne-au „sudat”. O chestie care astazi lipseste total dupa parerea mea in societatea romaneasca. Am scapat de comunisti (mai mult sau poate mai putin pt ca unii doar s-au privatizat) insa am scapat parca si de bun simt, civilizatie, politete. Bunicii nostrii traiau cu o anume demnitate chiar daca regimul era cu era. Astazi e „scapa cine poate”. Nu vreau sa zi ca pe vremea aceea era mai bine ci doar ca totul se tine in balanta. Unele lucruri s-au inbunatatit altele s-au inrait. Cred ca lucrul asta e tipic romanesc. Numai bine

  7. kenshin, am copilarit adica a fost de mult, bunicul a murit de mult, unchii si matusile la fel. da, acum mi-am amintit ca mai e benzinaria. nu pot scrie public de bunic, ca e aproape imposibil sa nu se fi stiut in zona de el 😀 era soi rau.

    admin, ce ai facut acolo e o colectie deosebita, impresionanta, daca nu te deranjeaza o sao mai aduc din cand in cand in re-amintire. da, sunt multe lucruri diferite, societatea evolueaza sau involueaza, dupa caz, nu e numai tipic romanesc, si imeriul roman a cazut. dar amintirile raman si sunt frumoasa, pentru ca, indiferent de ce s-a intamplat, cat am tremurat de frig (si acum ne miram de dureri de oase la varste mici), cum ne spalam cu ligheanul la bloc, cum invatam la lumanare, erau anii aia frumosi pe care ti-i amintesti cu placere, in general, vicisitudinile vietii afecteaza mai putin copiii.

    ni se cam falfaia noua ce pune mama pe masa cand dadea zapada, ca nu intram in casa decat luati de urechi, habar nu aveam cat se chinuiau sa aduca o portocala langa brad, eram mici si lumea toata era a noastra, daca ma intrebi, mai degraba mi se pare ca acum copiii se maturizeaza prea repede. poate si din vina sistemului, daca ma gandesc la ce programe scolare sunt.

    desi e ceva anacronic aici, programele sunt incarcate si avansate si cei care termina scoala sunt cu toate astea semianalfabeti.

    sanatate si dvs.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s