Tocana de legume

Daca va imaginati vreo reteta, mare greseala, e sambata, da?

Slide1

Nu stiu daca mai tineti minte cand ne distram cu diverse borcane a caror eticheta arata promitator, ca in cazul zacustii Olympia.

Ei bine, cum stateam eu asa la rand, cumparand cele uzuale, cineva a abandonat o tocana de legume Mandy. Eu nu mai aveam mancare pentru caine (in continuare nu am, canci tocana) si pe eticheta totul arata bine, o luai eu, de suflet, ca pe orice suflet abandonat.

Slide2

Ei acuma sa vedem, arata ea bine, mirosea bine, vorba poemului: it must be a duck. Textura, praf si pulbere. Orezul nefiert se impietrise intre legumele alea. Gustul bun, pe deasupra avea apa, nu ulei. Ce sa fac in conditiile date? Sa arunc experimentul? Sa umflu cainele in burta cu orez nefiert?

Niet, am mai pur nitel ulei si putina apa si i-am lasat timp sa se afirme. Ceea ce a si facut.

Slide3

Concluzii: reteta tocanei de la Mandy nu e rea, e chiar gustoasa, dar mai trebuie fiarta nitel si suplimentata cu putin ulei si, daca vreti, ceva picant.

Slide4

De ce tot apar vinete in postarile anterioare? Pai a decedat mortal si ultimul pachet din congelator si, cand am inspectat sectia „tocana de vinete” m-am gandit sa o las si pe ea sa apara in poza. Buna, da. Vreti reteta? Nu am pas cu pas: se toaca vinetele, se amesteca asa zdrobite cu sare, ulei si ceapa. Ceapa verde, parte alba. Partea verde a mancat-o cateaua, care cred ca nu e de fapt Dracula Retriever ci Porcus Mancaciosus.

La capitolul achizitii de-a gata, fast, dar si food, recomand chiftelele de porc de la Mega Image, foarte bune de fiecare data, asta fiind prima oara cand le iau (da mah, daca citesc aberatii la prima ora, scriu si eu cum se cuvine).

Chiftele de la Mega + tocana de la Mandy = se cheama ca m-am spetit gatind.

Slide5

Daca v-a placut reteta dati-mi niste like din alea, daca se poate va dau si conturile in banca, am in euro, dolari si lei romanesti. Conturi, nu bani. Multumesc.

rororo

E timpul

Nostalgiile nu inseamna neaparat ca ne amintim de ceva ce ne-a marcat in sens pozitiv. Mainstreamul care vine din urma mai are niste decenii de strabatut ca sa inteleaga asta, isi va aminti de (bai, sincer, sunt in urma, Loredana Groza?) altcineva.

Indiferent cum ne-a fost copilaria, tineretea (of, Moxa mea), grea, rupta in gura, au fost anii aia frumosi pe care vrem si ne place sa ni-i amintim. Am fost acolo unde vintage-ul era plod, acolo unde lipsurile ne uneau, acolo unde bancurile politice erau mai tari decat bancurile de azi politice.

Sincer, ma cam doare la petarda de viitorul omenirii, dar mi-ar placea sa imbatranesc numai pentru a citi peste douazeci de ani amintirile celor care vin din urma. Caci nu subestimam tinerii, deloc. Da, teribilisti, plini de aere si flegme, freze, haine ciudate (pentru mine), injuraturi porcoase si lipsa de respect. Nu stiu altii cum sunt dar daca ma uit in urma, apai si eu, sincer, cam la fel am fost. Poate ca pe atunci nu o dadeam in PLM (ba chiar ne inroseam daca auzeam un cuvant mai fistichiu, alta educatie, alti ani) si nu aveam limbaj trendy de acum, pentru ca atunci nu era, dar, fundamental, nu s-a schimbat nimic. Toti incercam sa ne dam mari sau sa scapam de aia care se dau prea mari, povesteam prostii, spuneam minciuni ca sa ne afirmam in marunta noastra societate de atunci, ne straduiam sa avem si noi prespalati, nu numai plodul macelarului.

Diferentele intre generatii, dupa parerea mea, constau numai in instrumentele de exprimare, baza e aceeasi, acum ca nu am pus reteta mea mareata cu care o sa castig mii de stele michelin, sa va zic de la ce m-a traznit.

Am primit un comentariu foarte de bun simt la postarea anterioara, e vorba despre site-ul etimpu.com.

Cand dau de astfel de site-uri imi pare rau ca am ales underground-ul, ca nume de blog, ca si coloristica, trebuia sa il fac mai asa, pentru publicul larg. Nici nu imi imaginez ca cei mai mici, viitorul tarii (mai stiti melodia aia cu noi in anul 2000? cand nu vom mai fi copii?) o sa inteleaga ce m-a marcat pe mine, adica ce m-a facut sa zambesc, amintiri placute. Stiti ca nu le am cu reclamele, dar daca vreo chestie de la linkurile pe care le voi pune va spune ceva, sunteti invitatii mei.

O sa preiau si cate o poza de pe acelasi site (ca de unde altundeva), daca este vreo problema le voi sterge.

Bineinteles ca am dat imediat pe rubrica de etichete de bauturi alcoolice (of, nea Puiu, unde esti bre sa depanam?).

Nu am prins nici eu multe din berile alea (merita sa dati pe link), cea care mi-a ramas in memorie (ca un copil cuminte, am facut cunostinta cu bera la 18 ani, asa era inradacinat in mintea mea, ca de la varsta aia pamantul e al meu, pot face orice, de acolo, potopul), este cea de bere Gambrinus si de, of, mai, cognac Ovidiu.

eticheta-vin-ovidiu

Era si o gluma a vremii, cu un consumator (vorbim frumos, da?) care ciocnea cu sticla de dinti usurel, sticla de Ovidiu, fireste si dialoga singur:

– cioc, cioc
– cine e?
– sunt eu, Ovidiu
– intraaaaaaaaaaaaaaaaa

Din pacate multe din pagini se incarca greu, ca voiam sa v-o arat si pe cea cu desene animate, o gasiti voi, Heidi, Balanel si Miaunel, Mihaela, Nu Pagadi …

Din seria: ce mi-am dorit mult dar ai mei erau cam morti de foame si nu mi-au luat niciodata, este catelusul ala cu telecomanda. Cred ca azi mi-as rupe de la gura un pachet, hai, un cartus de tigari pentru jucaria asta.

catelus-cu-telecomanda

Avea urechi de vinil, ii „beculea” nasul, sarma legata de „telecomanda” era numai buna de invizoace.

Inainte generatia „hai la ala ca are video” si cea „ai dat mah aia jos de pe torente”, am fost aurolacii cu „mama lu dana, o lasati la diafilme”? E drept, invatam ca prostii povesti, poezii, doara nu era sa invatam ce a mai facut eba in uichend, nu era pe diafilm.

diafilme-1

Mie mi-a placut foarte tare diafilmul cu El-Zorab.

Amu nu o sa iau la pas tot blogul, muncit din greu, dupa cum vedeti, daca va amuza, bagati si voi un ochi pe etimpul, mie sigur mi-a desenat un zambet pe moaca, parca mai ieri aruncam pampoanele cand veneam de la scoala ca sa imbrac treningurile chinezesti pe care cu greu le gaseam in culoarea clubului la care activam (Rapid, na).

Misto treaba e site-ul ala, etimpul, il bag si in blogroll sa nu il pierd si pe urma, trecem la retete. A, nu ratati pozele cu cozile la carne, butelii si altele, misto anii 80, da, aia gratis.

rororo