Aventuri prin cartier

Amu nu sunt nici mari aventuri, sunt mai mult sau mai putin culinare dar, merita, prima data ne vom referi la tatici si copii, pe urma la pizza si in final la cum am economisit 54 de lei.

Prima chestiune e haioasa, ne vazuram ca vedetele, la una din acele locante de cartier care sunt deschise de la ora opt. O sa le spuneti bombe, eu o sa va spun: treaba voastra, sunt reminescente ale unui trecut in care oamenii muncii opreau, in drum spre uzina sau la iesirea din schimbul trei, sa mai schimbe o vorba, sa mai ciocneasca un pa’arel.

Aici tus’patru am observat taticul de duminica (dupa caz, proprietarul de catel, o sa vedeti de ce, nu ca fac vreo paralela absurda intre catei si copii).

Anume cum stateam noi la carciumioara Alexa, locatie care beneficiaza de toate dotarile care fac bine unui om care vrea sa se relaxeze, are toaleta afara, nu detine aerisire, se fumeaza inauntru, se serveste cu precadere alcool si e frig. Numai buna de calit.

Cum era ceva Formula 1, a aparut si un personaj din cele care ne atrag atentia, care scot fie catelul la plimbare, fie copilul sa se oxigeneze.

Anume un tatic si o fetita, sa fi avut cinci, sase ani, frumusica, avea o trusa de desenat si caciulita roz cu Hello Kitty.
A fost asezata la o masa, taticul urmarind televizorul la o bere matinala si un tutun revigorant, in timp ce aia mica isi facea de lucru. E drept, bine imbracata, o fi trimis-o mami cu tati sa se aeriseasca in parc, cum e cam frig afara, e drept, mai frig in bomba decat afara, a rezistat.

Drept e ca intr-un tarziu s-a plictisit si tot iesea in strada, taticul nu s-a impresionat, a adus-o de fiecare data indarat, la oxigenare. Dupa ce s-a oxigenat bine aia mica, inutil sa va spun ca e fumul perdea, au plecat. Ma si gandesc ce povesti o sa spuna mamicii: da draga, am stat in pac pana am inghetat, da, s-a jucat, uite ce desene frumoase a facut, cum, nu draga, nu stiu de ce a desenat oameni cu ochii rosii si cu tigara in gura, e, copila, are imaginatie.

Inainte sa plecam noi catre locante mai calde, dupa ce a parcat copilul la domiciliu, taticul s-a intors la reoxigenare alaturi de alti domni, de diverse varste care au iesit sa ia lapte, paine, oua. Toti in picioare, plasele cuminti (da, draga, era coada la lapte, de aia am stat atata, am uitat s aiau si ceapa verde, ma mai duc odata).

Acelasi fenoment, copii la oxigenat si cumparaturi, se aplica si la plimbat catelul, sunt o droaie de crasme in fara carora sunt paarcate diverse cotarle achizitionate de doamne si plimbate de domni (v-am mai spus eu despre asta). Asta imi aminteste de un episod haios din trecut, cat se poate de real.

Am lucrat cand eram mica la o bomba din asta, pe langa Calea Mosilor, fenomenul cu oxigenatul dureaza din vremuri imemoriale, deci veneau destui si pe atunci, cu plozi, cu potai. Era un domn in etate, prima oara nu stiam care e faza, ma rog, tipul avea o istorie sumbra in spate, a si fost arestat, ma rog, venea cu un caniche negru fantastic, de obicei cainele statea in usa localului, cu nasul la aer.

Nu am inteles niciodata cum isi putea supraveghea stapanul, cert e ca la al treilea pahar (nu conta de ce, bere, vodka, vin) incepea sa latre si nu se mai oprea, omul era musai sa se care, ca deranja toata bomba.

Ei bine, aici, la „La Pisica” (numele de cod al bombei vis-a-vis de un bordel) era voie pe atunci cu caini in local, veneau multi, prieteni cu Anita noastra (ciobanesc german). Eu catel mai istet decat caniche-ul al anu am vazut.

E drept ca stapanul il pacalea cateodata, venea in fuga (era batran si cainele, mergea agale) si facea semn cu degetul din usa, repede, repede, una mica. Bea pe fuga un paharel si cand ajungea paznicul se aseza si isi bea calm cele trei pahare pe care il lasa catelul sa le bea.

Pe cuvantul meu ca e reala, am si martori.

Ne continuam periplul si ne bagam fundurile la caldura la La Barca, unde am zis sa ciugulim tuspatru cate o felie, doua, de pizza. Am nimerit chelnerita blonda (ieri, roscata) despre care mai multe va pot povesti zozo si cofi, ma rog, s-au cerut doua pizza, conform meniului, diferite. La Barca si speciala. Va rog sa va uitati la poze si, exceptand ciupercile (am observat si noi) sa gasiti cinci diferente, maxim una.

Slide1

Slide2

Va spun eu, nu sunt, desi pe meniu era o piza cu ou, una cu ardei, ceapa, blabla, nci nu stiu de ce se mai omoara cu meniul ala, puteau sa dea numai pizza, ca oricum ce pune pe ea e conform cu cheful bucatarului si continutul resturilor din frigider.

Bun, acum urmeaza partea cu economia, care a fost chiar tare. Am intrat in Billa scurt, sa iau niste drojdie proaspata pentru Casi si niste bere, am agatat si un airan de la Big Panda.

Slide3

Ei bine, vad un set de ustensile Fackelmann la reducere, din trei mie imi trebuiesc doua, lingura si paleta. De la 30 de lei aduse la 20 (rotunjesc eu, ca toate sunt cu 99.99). Ma sucesc, ma invartesc, nu e o perioada prea fasta dpdv al finantelor, iau, nu iau, hai sa iau, iau, da-o in ma-sa, ca e mai ieftin cu 10 lei si imi trebuie.

Slide4

De ce sunt doua in poza? Pai iaca, la casa de marcat, vanzatoarea imi sopteste: mai avea la raft din astea? Zic mai erau cateva. Sa ma duc sa imi iau, ca sunt scumpe de obicei astea Fackelmann, da, stiu (io jubilam, partenerul meu de cumparaturi nu stia de celebrele scule Fackelmann, aveam confirmarea).

Zice da, 3 lei setul. Ha? Da, zice incet, nu vorbiti tare, cred ca au gresit, uitati pe bon, moment in care zic: fugi de mai ia macar un set sa vaz daca la a doua scanare e tot asa, tzak, piu, trei lei.

Slide5

Vorba aia, cat o sana, inox greu, simple si bune, na belea. O sa spuneti ca trebuia sa sesizez pe cineva, hai basti, si-o mai fura si neatentul care a bagat pretul gresit si, in plus, la cat castiga aia de la supermarketuri pe coaja noastra, nu merita.

Dar ma intreb eu, de unde pana unde fix trei lei, ca pretul normal era 29 si ceva, deci nu poti spune ca a grasit cu un zero. Tipa de la casa cica: or fi fost la solduri, asta nu imi dau seama cum devine, ca doar nu expira inoxul. Naiba stie, sa fie primite, mai rar asa o economie.

Am si gatit, da, leftovers casserole, adica am pus straturi din ce mai aveam, orez si mancare de frunze, felii de friptura rece, putina smantana, parmezan si ulei de masline.

Slide6

Si a fost foarte bun si se cheama ca am gatit si ieri dupa economii si marunte observatii ale oxigenarii vreierului la copiii plimbati de tatici cand e F1 la TV.

Slide7

rororo

Anunțuri

10 gânduri despre &8222;Aventuri prin cartier&8221;

  1. Pffff trebuia sa le iei pe toate la banii astia :))
    Cu cat dai setul doi? 😉
    Si pe aici sunt domni cu catei, da’ ce domni si ce catei, unii sunt atat de mari, de domni zic, ca ar putea calca pe cateii aia fara sa simta, ieri cel putin avea unu un caine cat ratul fedrei 🙂

  2. Bine ca te mai vedem,sa stii ca ne-ai lipsit la oxigenat copii!!! Eu am contribuit doar sa-i diminuez portia de oxigen copilei, ca eu nu fumez!

  3. nebanuite sunt caile supermarketului 🙂 !din proprie experienta(am lucrat la kaufland) stiu ca unele produse sunt la niste preturi derizorii fara niciun motiv anume,de ex. eu am gasit boxeri de dama din microfibra 62 de bani (o,62 de lei).bineinteles ca i-am luat pe toti 🙂 🙂

  4. am lucrat si eu la ceva mare, nu dau nume, e un motiv (eu cel putin am fost unul) se greseste la departamentul de pricing, la listat la casa, la afisat, la cod de bare, la multe. eu am pus odata un produs cu un zero in minus … mama, ce scandal a iesit. culmea e ca nu mi-am dat seama si am vrut sa il cumpar chiar eu :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s