Cumparaturi

M-am invatat sa ma uit la cosurile cu reduceri de care, mai nou, abunda si Billa, parca si prin Auchan am vazut o tentativa palida (e destul de greu la un magazin asa mare sa faci etichete individuale, cum face mai de mult Mega). Si, cateodata, dau chiar lovitura.

Smantana aceea de 32% e nemaipomenita, ciocolata cu Macadamia nu as fi luat neam daca nu era cu 50% mai ieftina iar de green curry, ce sa spun, era pacat sa il las in nestiinta lui acolo.

Ciocolata (a ramas al batrn fara stoc) si supa, nu sunt la pret redus, dar Cote d’Or stiu ca era foarte buna (si este) iar produsele Casino imi tot faceau cu ochiul, cam scumpe, exceptand supa asta pentru peste si crustacee.

In afara de acidifianti (E-urile alea sunt banalele acid citric si lactat de potasiu, nimic nociv), nu pare sa contina nimica landala, cand o sa o consum o sa va spun si daca e buna, in general produsele Casno se prezinta bine.

Am mai gasit niste conserve de rosii, cu diverse ierburi sau doar cu busuioc, cam trei lei, supa scrie pe ele, cu taitei, am zis.

Am gasit si asta, mi s-a parut simpatica eticheta, berea e buna, in limitele consumabilului.

Cand am vazut Happy Feet doi in care apare melodia cu Dragostea din Tei, mi-am amintit si de un mare hit al unui anume Tase … doar ca respectivul nu radea niciodata si canta despre fericirea care e un lucru marunt.

Si acum sa va vand un pont pe care mi l-au vandut mie altii, incercat deja, sunt si eu la randul meu cobai. Pentru dureri articulare, ei bine, da …

Nu e pentru dumneaei …

… care nu viseaza decat la castronul verde.

Si ce daca e „numai” pentru uz veterinar, este din tataneasa si rostopasca, daca face bine oaselor cailor, de ce nu, deja am primit informatii de la persoane care folosesc unguentele astea (unul e gel, unul crema, asta e singura diferenta), ca isi fac efectul. Antiinflamatoare clasice nu pot da, celelalte vrajeli cu reclama la TV sunt fix partz. Acum incercam si osteocicatrat.

Scrie la link speciile tinta, anume: cabaline, bovine, caprine, ovine, porcine, caini, pisici, pasari (gaini, curci, bibilici, prepelite, fazani, pauni, gaste, rate, porumbei, papagali).

M-oi incadra si eu la vreuna 😀

rororo

Cheful zilei: gratar cu cartofi prajiti

Iaca ma scoasera astia de la bucataras din lista de bloguri, ma benoclez, ma benoclez, nimica, ma gandesc eu, mai, o fi de la faptul ca nu e reteta tot ce scriu. Aiurea, mai sunt o droaie de articole care nu-s retete. Nu le-o fi placut ca nu e cu miligramu’, same old story, asa era si la multinationale, nu intrai la categoria „turma” avea grija carmaciul.

Dar cum si acolo, desi in general incompetenta duce la o avansare, poti sa te mentii si prin performanta, iaca performanta: halci, carne, carnagiu.

Treaba cu fenomenele nutritionale si pareri si opinii, de chefi si nu numai, legate de un gratar perfet, rostit cu emfaza si, eventual la ora de varf, e ca nu are nimeni dreptate. Pe cuvant de pionier.

Adicatalea cica sa nu pui sare dinainte ca iese zeama din carne. Absolutamente corect daca tai respectiva ca pe foaie de hartie, la halci, nu se aplica. Eu nu m-am ocupat de respectivii monstri, au fost tratati cu sare, piper si iuteala si lasati la rece (monstrii, deh). Apoi jap, jap, pe gratarul bine incins (care si el saracul, inchide porii, nu iese zeama chiar asa cum se pronunta unii).

Eu mi-am pregatit muschiulet (regim, da?) cu portocala si sos de stridie. Anume am fasonat muschiul in trei parti relativ egale ca grosime si le-am lasat sa se vada cu o portocala zemoasa zdrobita cu pumn de otel direct in punga, ca sa nu mai murdaresc diverse chestii, sos de stridie si ardei iute.

Dupa o vreme am pus bucata mai groasa pe gratar si am intrebat-o de sanatate o vreme, pana cand, dupa cum stiti, verificand-o, am ajuns la concluzia ca e facuta exact dupa plac, in sange.

Daca ma intrebati pe mine (si daca nu, ce daca), treaba asta e mai buna rece, spre deosebire de ceafa la gratar care e buna fierbinte (am uitat sexyunea cefei respective, tot rozalie dar cu margini crocante).

Cat despre cartofii prajiti, au sfarsit un untura de rata, da, aia achizitionata de la Deva.

Pentru a nu aglomera aragazul si, pentru ca tot aia este la cuptor sau pe ochi, am pus untura peste cartofi, am pus si sare (nu am de gand sa refolosesc grasimea aia nociva, da?) …

… si am dat la cuptor. Unde se poate jongla cu temperatura in asa fel incat sa fie gata cartofii cam odata cu carnea (pe care o las oricum nitel in folie, pe carne bre, ca daca e groasa felia se disipeaza misto sucurile daca zace putin friptura dupa ce e luata de pe gratar).

Am pus si cascaval pe cartofi, daca tot am serbat o serie de analize reusite, sa fie acolo, sa nu creada organismul ca devenim obsedati de quinoa.

Apropos de quinoa, ieri pe strada doua tinere plinute (cum sunt destul de multe fete in ziua de azi) se intalnesc in fata mea si poarta o conversatie care m-a facut sa imi scap chistocul in balta:

– Ce faci tu?
– Bine fah, tu?
– Ma duc sa imi iau quinoa.
– Bio?
– Normal.

Nu stiu ce face respectiva cereala, dar sigur nu ajuta la slabit, se pare ca din contra, cred ca mai degraba porcul ramane baza unei diete sanatoase.

Apropos de cartofii aia, mai e o legenda urbana, ca mancarea la cuptor (chiftele, fripturi) are aport scazut de grasimi si nu implica prajeala. Aiurea, contin grasime, sunt supuse la temperaturi, sfaraie? Stiu ca e frumos sa crezi in ceva, dar tot prajeala este.

Mai mult, o prajire corecta in baie de ulei reduce din grasime, e simplu, ce e in plus se topeste si ramane in uleiul incins si, daca a mai ramas ceva, se duce prin sita sau pe hartie absorbanta, mare inginerie.

Va urma o serie de cumparaturi, am gasit chestii interesante. Intre timp ma duc sa sufar ca nu mai fac parte din blogosfera bucataras.

rororo