Cand la bal, cand la spital

Facui ce facui, ca asa e in tenis (mi-am amintit bancul ala cu pestisorul de aur), iara ma internai. Nu conteaza de ce si cum, deja incep sa ma intreb de ce mama ma-sii nu facui medicina, asta dupa raspunsurile pe care le dadui medicilor, simptomatica (si la vet si la umani), deja zici ca e Descriptio Moldaviae si pe mine nu ma chema Dimitrie nici cand eram mica.

Dupa socul de la Urgente Floreasca despre care v-am povestit, m-am dus cu inima cat un purice sa ma internez la Sfantul Pantelimon, mai ales ca aspectul de inceput (cu recoltare, blabla) e deja show la cate asistente naspa am intalnit.

Surpriza, din fericire pentru mine, a fost placuta, amu sa nu ma intelegeti aiurea, nu e misto sa stai internat nici daca e spitalul ca in Dallas, dar acilisa unde am nimerit, la Sf Pantelimon (gratis = pe asigurarea medicala, cam aia inseamna gratis, desi la urgente te interneaza gratis un numar de zile, ceea ce in strainatate se ntampla mai mult sua mai putin).

Intai ca sectia la care am stat era bec. Nu bec, ce bec, ca la hotel de curat, cu diferenta ca aci mereu trebaluia cate cineva, mai cu mopul, mai cu, ce sa mai, bec nene. Pana si asternuturile erau colorate, destul de noi si bine spalate, ce sa mai, nu mirosea a spital.

Nu am stat mult, dar pentru cei care o fac sunt si televizoare, frigidere, ma rog.

Pasul unu a fost sa intreb cum merge spaga. Doamna cu care am stat (o doamna in etate destul de simpatica si destul de putin dusa cu mintea la adunat cirese), cica nu a dat nimica, statea de mult, nu vor sa ia asistentele. Na, io mai „tinerica” am strecurat de o ciunga colo si dincolo, mai mult ca sa ma lase sa ies de pe sectie la fumat.

As fi fumat eu si in camera, dar babutza era anti si mi-era ca ma paraste, astia in varsta ajung fix ca aia mici la un moment dat, curiozitatea si para impinse la maxim.

Doctorita care s-a ocupat de mine, prof dr, kila mea, titluri, o dulce si o simpatica, nici nu a vrut sa auda de mine cand o prinsei sa, vorba aia. Nu stiu cum merg lucrurile in alte parti, dar am venit cu banii acasa, deci a fost gratis (pe asigurare, pentru cunoscatori).

Alte chestii misto in afara de un personal absolut simpatic, deschis, fara figuri, amabil, au mai fot. In primul rand am avut bulan, cum spuneam, la mine recoltarea (respectiv de dat cep in mana ca sa curga sangele albastru) e o problema pentru majoritatea asistentelor, nu stiu de ce, intotdeauna cele din garda veche, mai in varsta si nescarbite, reusesc. Iaca am dat peste o astfel de doamna care dupa ce s-a uitat la vene m-a crezut pe cuvant ca doar cea indicata se lasa convinsa, am scapat usor.

La restul analizelor, desi e o sectie cu ceva stress, tot asa, medici OK, inclusiv sefa sectiei care ar fi putut fi, cum sunt de obicei, cu nasul pe sus si impresii, o dulceata de femeie. Fata de aia de la Urgente care zici ca au cel putin sange de Isus in vene (si care iti raspund la orice cu: aha, lasa ca ajungi tu la mana noastra), cei de aici iti raspundeau la orice intrebare, ca mie degeaba imi spune ca nu stiu ce plm creatine, bilirubine, parapsihopine sunt nujcum, io zic ce e aia, la ce organ e ele si de ce, mereu mi s-a spus frumusel cand am cerut sa se vorbeasca pe limba mea.

Inclusiv internii, draguti, plini de sfaturi si explicatii, na, medici tineri, unii rapusi de pacienti dificili, psihic, tot mai faceau fata.

Alta chestie misto, dar misto, o sa radeti, haleala. Da, de spital si fara sare, dar asa o ciorba buna nu am halit de mult, nici mie nu imi ies ciorbele asa misto, e drept ca eu nu am cazan de inox cat reactorul de la Cernavoda. Bai, bun rau potolul. Iar pilaful de spital (ala de la cina) ma intriga, ca si cel de la impinge tava, nu reusesc neam sa fac asa un orez rasfiert, nici din cel mai prost orez din lume. Nu stiu cum le iese pleaasca aia, dar ma mai straduiesc. Fara misto, mie chiar imi place.

Ciorba si mancarea, excelente, multa verdeata, zdrente de ou la zama, multe legume, toate fierte fix cat trebuie (exceptand orezul ala nenorocit, azi ma chinui sa flescai orezul).

E si retea Wi Fi parolata, dar cum nu intentionam sa stau mult pe banii aia gratis (adica aia de ii plateste lumea din salariu si pe urma are impresia ca merge gratis), nu am incercat sa dau de-o ciunga ca sa ma bag.

Chioscul de la parter, bineinteles, in afara de tigari si alcool, o atractie. Am uitat sa iau la plecare niste lactate de care nu am mai auzit (si am si uitat cum le zice), foarte misto, o droaie de produse de patiserie calde, gingiumingiu si chestii utile, peste tot cafele (bune), preturi decente. Asa ca am facut ture toata ziua si am baut Pepssi rece cat nu am baut in viat amea.

A, am uitat, aveam baie si dus ca la hotel, la doua rezerve (patru oameni) curatate bec, presiune, toata ziua ne trezeam ca am mai face un dus (na, ca sa si ai ce face la un moment dat). Geamuri mari, cald, ca la sanator maica, am dormit de am rupt.

O singura chestie naspa, e drept ca nu stiu cam cum fac fatza in general spitalele plagii asteia, desi nu era o problema cu lasat portofele si bani si lectoape pe peste tot, ne-au zis asistentele sa avem grija si eu, plimbandu-ma, am vazut si de ce.

Bai, plin de (acu sa ma ierte astia cu politicali corectu) tigani. Cu sau fara treaba, insistenti si nesimtiti, dadeau buzna in sectii, nu spun ce era la primire si triaj (acolo unde fumam eu), iti venea sa ii legi intre patru cai frumosi. Se luau de aia de pe salvare, misunau peste tot vorbind in tiganeste, incercau sa se apropie, apareau unde aparea o urma de inghesuiala (mai ales cand veneau mai multe salvari), ce sa mai, ti se urca sangele in aorta. Aia de la securitate, indiferenti si, oricum depasiti numeric, pe sectii cat de cat ajungeau greu, ca se inchid usile, dar tot mai razbeau si, nici un etaj fara macar o baragladina doua care se baga in seama cu oricine, numai sa intre la saloane.

Daca asta e singura chestie nasoala, adica foarte nasoala, apai nu stiu daca e vina regimului sau a oricarui presedinte de tara (ma pis pe toti cu bolta) si nu a istoriei care la un moment dat a dat-o in umanitate si i-a lasat pe paduchii astia sa supravietuiasca.

Sfatul meu: dati-le cu flit la greu, agresiv, sunt lasi, nu au cum umbla in grup in sedii cum sunt spitalele, nu va pot face nimica la plecare (e politie mereu, lume, agitatie) asa ca dati-le peste bot. Mi-au cerut tigari, unul ma luase ca sa imi vanda parfumuri, altul ca imi da nu stiu cati bani daca il duc si pe el cu masina nu stiu unde (desi e plin de taxi-uri in poarta), diverse. Si pariu ca pe batranele alea duse cu capul le imbarliga, ca altfel nu ar sta ca ciorile (ma scuzati de interjectia „ca”) pe gard, poate pica ceva.

Trecand peste aceste amanunte, da Doamne sa ne tina capatana, ca in paduchi din astia putem da oricand, fug ca potarnichile daca ridici capul, a fost o experienta buna, fata de ce vazusem dincolo, neasteptata, oricum o sa mai am de mers pe acooo sa mai fac una alta (anumite analize sunt in sectii privatizate, cam in toate spitalele sunt asa, anumite medicamente nu se dau, trebuiesc cumparate, ma rog, sincope de organizare si spaguleala la nivel inalt, ca peste tot, dar nu te lasa nimeni sa mori nici daca esti sarac lipit).

Si ca sa nu va las fara poze, ca doara nu imi luai aparatul in pital sa va arat ciorbita aia misto (am desenat o schita pe placa, trebuie sa o caut), va arat altele, ploaie, ud, lipsa de chef, nestatornicie in pofte, hai sa iau o pizza.

Slide1

Am fost in Auchan ca imi era cel mai la indemana si imi place pizza de la PHD plus ca, in cele zece minute de asteptare mai dau o tura la „impinge tava” de pe acolo.

Si ieri iim facura cu ochiul, printre altele, chiftele, hamsii si spanac.

Slide2

Bune toate, aveau si pilaf din ala gen spital, dar ma ambitionez sa il fac acasa, zmoara tzaka de nu.

Dar de departe unul din cele mai bune spanacuri de pana acum, l-am luat de la Rustic (tot acolo in Auchan). O sa ziceti ca mananc spanac. Pai da. Era din spanac proaspat, cu ceapa, usturoi, bulion. Bai bun rau, ce mai.

Slide3

Am infulecat si am dormit lemn, ca acolo, oricat de bune sunt saltelele si de fain canta Belafonte in surdina, tot mai e zgomot cand spre terapie intensiva, cand o recoltare la ore nebanuite, asa ca refacem fortele si azi, maxim maine, musai sa ajungem si la doftorii Casandrei. Si la aia nu mai merge cu „nu primesc dom’le astia nimica”, acolo costa de la sine.

rororo

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s