Despre matriarhat

Nu ma apuc acum sa o iau de la pasopt incoace, cu date tehnice, ce vreau sa va povestesc e o mica observatie, cum zicea si Agatha Christie, oamenii sunt la fel peste tot, intr-o comunitate mica ii vezi mai bine, ca la microscop (nu e citat, cam asta era ideea).

Ce m-a amuzat e ca in general gagicile, isi doresc chestii. Unele benefice pentru jumatatile lor, altele doar aparent. Si ma refer aici la animale de companie, am multe cupluri in bloc, de varste extrem de diferite, in care doamna casei a procopsit familia cu un animal. Nimic rau in asta, nu, doamne fereste, si domnii sunt iubitori, altceva ma amuza pe mine.

Cand efara e urat, cand e prea dimineata, cand e bruma, ceata, ploaie, inevitabil domnii plimba patrupedele. Mai, au asa niste fete batute si ingandurate, tremurand cand isi aprind o tigara, cu ochii sparti de somn, mari, lati in spate, barbati adevarati, ducand in lesa cate un bichon (nu mah, nu am nimic cu bichonii, dar ei sunt majoritari, na) sau un caniche toy.

Daca as fi putut poza, ar fi fost misto sa vedeti exact ce spun, dar mi-a fost rusine, daca ma vedea vreunul din cei implicati, cine stie ce credea, am tras o schita din aia la secunda (nu ma certati, nu e desen, o facui pe intuneric, cu pixul).

Slide1

Tot haios era cand se trozneau cateii aia de vi i-am aratat in poza, la fel, stapanii, zgribuliti, ascunsi bine. Dupa toate turele de onoare sa plimbe odorul familiei (din nou, nu e caterinca rautacioasa, da?) isi tarasc hoiturile in casa, cred ca ar dormi si langa un top model de talie internationala imbracat kinky, apoi ies imediat ca sa duca doamna la lucru si, unii, copiii la scoala, dupa care se duc si ei la munca.

Sigur ca doamnele au mai mult de lucru pana pleaca si lasa toata corvoada pe seama lor, mai ales ca, barbati fiind, in functie de locul de munca, nu e musai nici macar sa se barbiereasca. Sa nu se supere domnii pe mine, dar mie mi se par tare amuzante imaginile astea. Cateodata, unii din taticii din parc sunt atat de rupti in aripa incat striga cu ochii intredeschisi fara sa schiteze o miscare ceva de genul: mah, daca mai sari in fata masinii te bat. De aia conduc eu extrem de prudent, ma amuza bitongii cu ochisorii lor mari uitandu-se fara sa inteleaga ce poate fi rau cand o masina vine catre ei.

In alta ordine dezordonata de idei, nu aveam multe de soparlit la subiect, s-au scris carti documentate si s-au facut filme despre puterea sexului aparent slab in fata masculilor dezarmati. Unii erau chiar padisahi sau regi, ce sa mai rad eu de politaiul care plimba catelul pufos cu hainuta rosie, dar pe cuvant, va rog sa ma credeti, este o imagine atat de haioasa incat merita adusa in discutie, sa va uitati si voi sa vedeti daca nu am dreptate.

rororo

La placinte … Tot inainte!

Inca se mai aduc in discutii amintiri placute pentru unii, neplacute pentru altii, de pe vremea aia care a durat destul de mult, de ce nu, pana la urma fiecare isi aminteste cate ceva, pe mine m-a facut sa trag o paralela intre atunci si acum prin prezenta cuvantului (in comentariul lui Ninu): gratis.

Dar pana atunci, sa va arat placinte si huzur.

Slide1

Treaba sta asa, cand mi se pare mie ca e un raft de frigider mai plin de 50%, trag un semnal de alarma, ceva trebuie folosit. Cand vine primavara, cam trebuie gatat ce am adunat prin congelator (desi ardei grasi ieftini pot folosi pana la anul).

Asadar aveam niste foi de placinta de la gateala anterioara, placinta cu branze si umplutura, tot de atunci, congelate.

Si niste bucatele, ba de una, ba de alta, ca un pachetel de cascaval tine aici pana se face camembert.

Am amestecat umplutura deja existenta cu ceva fagaras, branza de vaci (bio, aproape expirata, deci, la jumatate de pret) si cozi de ceapa verde si m-a mancat in popou sa fac placinta rotunda, amintindu-mi de cea pe care o mancam cand eram in scoala generala.

Ma rog, chinuit am adus-o la oforma rezonabila, i-am pus in cap ou batut cu sana si am lasat-o sa se coaca habar nu am la cate grade si cat timp. Cand ma uitai la ea se umflase bine, asa ca i-am tras niste cutite in cap, sa se invete minte.

Slide2

Am mai avut si carnatii de ieri (am reciclat sosurile alea de trei ori) si bucatele de placinta cu dovleac, boierie.

Slide3

Am incropit si un mic dejun din carnatii ramasi (cu tot cu sos) si cu oua. Mor de oftica atunci cand sparg galbenusul, asta este.

Slide4

Trecand de la umilele gateli la comentariul legat de gratuitati, ma gandeam logic asa. Gratis, cum zicea Ninu ca erau serviciile, spitalizarea, casele sau, in zilele noastre, o tigaie, nu prea are sens.

Logic vorbind, sa zicem ca eu muncesc la un spital. Sunt medic. Nu m-a costat facultatea, nu am consumat bere (aia nu era gratis) sau tutun pe bancile scolii, am stat numai pe ce mi se dadea, camera la camin si masa. Dupa care ma pun in slujba unui spital. Fara salariu, fireste. Am casa gratis de la stat, masina, TV, nu imi trebuie, nu platesc intretinere si lumina, ca daca as plati as avea nevoie de salariu si serviciile oferite de mine nu ar mai fi gratis, nu? Da, are sens asa, casele si serviciile erau gratis, logic, in conditiile in care nimeni nu era salariat.

E misto sa ma gandesc cum decurgeau discutiile (metaforic vorbind): gigel, ce te faci cand vei fi mare? (intreba tovarasa din invatamantul gratuit, ala cu manuale gratis din tipografiile care importau cerneala gratis). Gunoier. Pai de ce mai, Gigele, de ce nu medic, profesor … Pai daca totul e gratis, de ce sa ma obosesc.

E drept ca inca functioneaza pacaleala asta cu gratis. Iei o tigaie, a doua e gratis. Sau pe langa aia gratis si cele doua zeci de cutite din care platesti doar unul, ti se mai da si un tirbuson.

Aici deja nu mai e in regula. Muncitorul care face tigai platite e in avantaj fata de ala care le face pe cele gratis sau fata de nenea care insurubeaza desurubatoare. Cum ar veni el are si bani de o bere, desi, ar trebui sa fie si aia gratis, subventionata de stat.

Da, statul construia, daca nu stiti, case pe care le dadea gratis. E drept ca mie mi s-a parut numai ca ai mei au platit rate 25 de ani, casa le-a dat-o. Si e si mai drept ca imediat dupa marea bulibaseala din 89 s-au vandut case la pretul la care erau date in anii 70. Adicatalea ce au platit fraierii in douaj de ani, altii au luat din jumatate de salariu. Aici e drept ca a fost chiar aproape gratis.

Alta chestiune plastic expusa de Ninu e cea a calitatii oamenilor, a mainii de lucru din Romania. Sa o luam dpdv istoric. Intre granite (nu discutam care au fost, de ce si in urma caror pacturi, zicem asa, generic), au calcat multi, ba vine turcul, ba habsburgul, fiecare cu legea lui, mancarea si traditiile lui. Ce sa faca nea Vasile, se adapteaza si el cum poate: no da matale legi pana nu mai poti ca eu imi vad de oile mele.

De aia ma amuza cateodata stirile de genul: oamenii o sa plateasc aimpozit pe tzuikomicina din cazanul propriu sau, cazanele vor fi desfiintate, ori, e obligatoriu sa se vaccineze gainile, conform hotararii numarul … din data … Aha, imediat, vezi sa nu.

E, asa si cu romanii plecati la munca, capsuni, NATO, mUE, pe unde s-au dus pe bani mai buni ca aici. Mah romane, nu manca lebada, e de frumusete. Sigur ca da, dar stii ce buna a fost? Legislatia de la noi, exceptand (si chiar nu vreau sa discut) ceea ce au facut comunistii cu luat crema societatii, puscariile despre care v-am mai povestit (informatii la prima mana, genitorul a fost si la Aiud, printre altele), e fix cucu. Adica nu se aplica nimica. Arunc mucul de tigara pe jos, las rahatul de caine, dau o flegma. Ei si? Pai amenda. Aha, cum sa nu.

E drept ca se mai aplica la unii fraieri cate ceva, dar rar. In general eludarea legii este o centura neagra a tuturor romanilor. Nu numai a legii, a regulilor in general.

Si pe vremea „gratis”, nu se gasea aia si ailalta, dar toti aveam ce pune pe masa. Cum? E, nu stiu 😀 Nu prea era in regula sa ai masina, nici sa circuli prea des cu ea, dar macelarul din bloc avea Mercedes in anii 80. Gratis ca si carnea pe care o lua mama de la el.

Nu il condamn pe Ninu ca ii placeau chestiile gratis. De parca mie nu mi-ar placea sa frec netul, duda si ce se mai poate freca in cadru legal fara preaviz si sa o duc bine. Amu nu stiu daca as vrea un TV mare, mare, ca am nevoie (fara caterinca, am pe cineva in zona care aproape a orbit), ma intreb daca ramaneam sub comunisti, nu cumva imi dadea un LED din ala cat zidul mai gratis decat mi-as lua un TV cu tub? Ca atunci mi-ar parea cu adevarat rau ca a murit saracul ceausescu.

Apropos de padurile care gemeau de animale. Daca imi amintesc bine (si astea mi le amintesc), cam pe atunci au disparut zimbrii, zaganul (imi scapa exact anul in care a fost impuscat ultimul, sa fi fost prin 60-70), s-au dus pe copca rasii si nu numai. E drept ca nu aveam de unde sti, informatia nu ajungea asa usor de la Iasi la Calarasi.

O casa gratis mi-ar prinde bine si mie acuma, dar as vrea o gratuitate cu curte mare pentru caine si pentru adapostul de cai loviti de tir. Stiu ca se putea pe atunci, daca un nene avea mostenita o casa si nu erau destui de multi intr-insa, ii bagau niste tigani pe gat, dom’le, ai spatiu excedentar, e corect sa imparti vila cu altii.

Asta mi-ar placea, sa stau acasa la astia din politica, sau fotbalisti, cred ca au piscinele cam mari si si asa nu prea stau pe acasa, daca e gratis, de ce nu.

O carte pe care o recomand, apropos de utopia gratuitatilor, est eAventurile lui Habar N-am, in care, cica pentru copii, este descrisa o imagine fantezista a unui comunism perfect. Autorul a reusit totusi sa aduca in vizor o chestiune interesanta, un aspect incontestabil adevarat al fanaticilor entuziasmati de „gratis”: toti ajung sa fie la fel.

Treaba asta (in carte toti cei care isi faceau portrete la pictor voiau sa aiba trasaturi la fel de frumoase ca ale frumoasei satului, asa ca pictorul deja desena folosind un sablon) apare si in filme mai vechi, rusesti, fineturi care au scapat de ochii cenzurii (gratis si cenzura, da). Era un film in care un tip greseste orasul, ia un taxi, se duce pe o strada cu acelasi nume ca strada lui, intra intr-un bloc identic, descuie usa cu cheia de la casa lui …

Eu o sa cred in comunism cat timp cei care il sustin vor face orice pe gratis. Pana atunci, canci. Desi, reiterez, nu mi-ar strica sa stau degeaba si sa primesc totul de-a gata, incepand cu o excursie in Bora Bora, pot sa plec si cu Tarom, era si ala gratis, parca asa tin minte.

Gata, ce placinta mea, incercam sa ne angajam, ca nu mai e maica totul asa frumos, casa gratis, bere gratis, acum numai tigaile, cutitele si mixerele sunt gratis, nu le platiti. Apropos, m-a sunat de la mareata telefonie mobila la care am abonament de cand muschii mei s-a infiintat: va oferim blabla un nou yadayada in care aveti gratis … zic stop!!! Zice, pai? Aia vreau. Zice, ce? Gratis, deci din abonamentul ala vreau numai ceea ce e gratis. Pai daca platiti doar. Nee, nu ma mai joc cu doar, doar e capitalist, eu vreau gratis, nu doar.

rororo