… 1963.
Nu, nu o dau in romgleza, absolut intamplator au fost niste chestii care m-au determinat sa scriu asta.
1. Bogdana, cu gramatica limbii romane;
2. macelarirea limbii engleze pe bloguri, care saracele – nici blogurile, nici englezii, nu au nici o vina (nu ca mi-ar pasa de anglo-saxoni mai mult decat de noi);
3. redescoperirea unui manual din 1963, un fleac, pentru anul de specialitate de faculta de limbi straine.
Ce m-a amuzat pe mine a fost ca tipii care au scris-o (multi, buni dar multi, Iancovici, Miroiu, Levitchi, Popovici si Poenaru) au fost nevoiti sa adapteze fraze, explicatii si (nu numai) sintagme, la anii de atunci. Sa ma ierte noii romglizati care nu percep ironia sortii. Niste persoane care au facut istorie intr-o limba ucisa de multi (da, inclusiv de mine, caci sunt repezita) obligati sa expuna fraze conform dogmelor comuniste ale vremii.
Dau cateva exemple (ca de acolo m-am apucat sa caut, de la decat/doar si nu numai).
– Great progress has been achieved in our country since the Third Party Congress (ola, ole, ole, ola);
– Life in the village has greatly improved since the colectivization of agriculture.
Ati prins spilul? Si cu engleza si cu textul si cu … oooooooooooooof viata meaaaaaa.
Eh, cartea e misto, mai ales dupa atatia ani. Inclusiv (ia, ca tot e cu ciocolatos si dieteticos, spelinguiesc si eu) transcrierea denumirii tarisoarei noastre, anume, Rumania, asa cum aparea tot in anul de gratie 1963 in numarul 1 din Rumania Today, in The Publishing House of the World Literature.
Stiu ca am pornit de la Ana si am ajuns la Caiafa. Ma gandeam ca suntem prea duri cu epoca si melanjul de azi, ca nu mai exista sau nu vor mai exista limbi literare decat intre un numar de trazniti (care si ei, decat sa dea cu diacritica in popor scriu cu tz, sh -> ei, adica cel putin eu).
As mai avea multe de zis, de cei care stalcesc engleza de zi cu zi, dar dau citate din engleza veche (da, copy/paste) sau traduc cu amaratul si vai steaua lui de gogu translator, de cei care au fost corijenti pe linie dar s-au trezit cu o tastatura in brate si, nu conteaza cum, mai stapanesc, fara lesa, un aparat, o curte, un soare platit pe strada.
Implicit imaginea care lasa in urma o multime de woooooooooooooow, uau, delicios, ultramegafantastic, nemaivazut. Promovarea non-valorii, globalizarea, sprijinirea nestiintei pe tehnica de varf, valoarea incontestabila a calitatii in functie de bani (nu, nu e ceva varsat aiurea, va fi si o finalitate a expozeului).
Nu conteaza ca nu bagui nimica, nu conteaza ca inca mai crezi ca Miro e o marca de masina (sper ca nu am dat idei Fiatului), importanta e imaginea, mai ales imaginea falsa.
Pe pariu ca cei care o danga-langa pe net cu „me Jane, you Tarzan” sunt cunoscuti drept vorbitori de engleza? Am avut si eu sefi de genul acesta.
Si acum inchei revenind la cele spuse de mult: oare cat timp merita crearea unei imagini false pe internet? Da, stiu, daca nu am fb nu exist.
Si sa moara pic si poc daca gasesc o poza misto sa subliniez cele spuse. Dar mi-a traznit in minte o melodie pe care am tot pus-o, unde se tinde spre perfectiune si unde totul este expus fara farfastacuri. Si, ei bine, da, ti se zbarleste parul din nas cand vezi ce inseamna performanta. Nu are legatura cu „apple peel, simmer slow” (citez din memoria recenta care, datorita eclerului meu, nu e prea fericita).
Gata, ma apuc sa citesc sa vaz ce pusca mea a mai facut partidul in anii aia (no, asa am ajuns noi la performantele de azi), bine ca nu se facea recensamantul real al productiei de IQ la hectar.
(ioi, amu ma gandeam la traduceri de poezii, in care sunt cuvinte care inlocuiesc me jane you tarzanurile, geez, ma bucur ca s-a ramas la apple peel si nu, nu stiu bine nici macar limba engleza, ma oftic mai mult de ce se oftica si altii, ca nu sunt cunostinte de bun simt ale gramaticii limbii romane, se inlocuieste nestiinta cu puncte, puncte si michimausi care se tavalesc de ras ca … in targ).
rororo (asta e limba Casiana, cu TM Dracula Retriever, mucles).