I haven’t thought of the matter since …

… 1963.

Nu, nu o dau in romgleza, absolut intamplator au fost niste chestii care m-au determinat sa scriu asta.

1. Bogdana, cu gramatica limbii romane;

2. macelarirea limbii engleze pe bloguri, care saracele – nici blogurile, nici englezii, nu au nici o vina (nu ca mi-ar pasa de anglo-saxoni mai mult decat de noi);

3. redescoperirea unui manual din 1963, un fleac, pentru anul de specialitate de faculta de limbi straine.

Ce m-a amuzat pe mine a fost ca tipii care au scris-o (multi, buni dar multi, Iancovici, Miroiu, Levitchi, Popovici si Poenaru) au fost nevoiti sa adapteze fraze, explicatii si (nu numai) sintagme, la anii de atunci. Sa ma ierte noii romglizati care nu percep ironia sortii. Niste persoane care au facut istorie intr-o limba ucisa de multi (da, inclusiv de mine, caci sunt repezita) obligati sa expuna fraze conform dogmelor comuniste ale vremii.

Dau cateva exemple (ca de acolo m-am apucat sa caut, de la decat/doar si nu numai).

– Great progress has been achieved in our country since the Third Party Congress (ola, ole, ole, ola);
– Life in the village has greatly improved since the colectivization of agriculture.

Ati prins spilul? Si cu engleza si cu textul si cu … oooooooooooooof viata meaaaaaa.

Eh, cartea e misto, mai ales dupa atatia ani. Inclusiv (ia, ca tot e cu ciocolatos si dieteticos, spelinguiesc si eu) transcrierea denumirii tarisoarei noastre, anume, Rumania, asa cum aparea tot in anul de gratie 1963 in numarul 1 din Rumania Today, in The Publishing House of the World Literature.

Stiu ca am pornit de la Ana si am ajuns la Caiafa. Ma gandeam ca suntem prea duri cu epoca si melanjul de azi, ca nu mai exista sau nu vor mai exista limbi literare decat intre un numar de trazniti (care si ei, decat sa dea cu diacritica in popor scriu cu tz, sh -> ei, adica cel putin eu).

As mai avea multe de zis, de cei care stalcesc engleza de zi cu zi, dar dau citate din engleza veche (da, copy/paste) sau traduc cu amaratul si vai steaua lui de gogu translator, de cei care au fost corijenti pe linie dar s-au trezit cu o tastatura in brate si, nu conteaza cum, mai stapanesc, fara lesa, un aparat, o curte, un soare platit pe strada.

Implicit imaginea care lasa in urma o multime de woooooooooooooow, uau, delicios, ultramegafantastic, nemaivazut. Promovarea non-valorii, globalizarea, sprijinirea nestiintei pe tehnica de varf, valoarea incontestabila a calitatii in functie de bani (nu, nu e ceva varsat aiurea, va fi si o finalitate a expozeului).

Nu conteaza ca nu bagui nimica, nu conteaza ca inca mai crezi ca Miro e o marca de masina (sper ca nu am dat idei Fiatului), importanta e imaginea, mai ales imaginea falsa.

Pe pariu ca cei care o danga-langa pe net cu „me Jane, you Tarzan” sunt cunoscuti drept vorbitori de engleza? Am avut si eu sefi de genul acesta.

Si acum inchei revenind la cele spuse de mult: oare cat timp merita crearea unei imagini false pe internet? Da, stiu, daca nu am fb nu exist.

Si sa moara pic si poc daca gasesc o poza misto sa subliniez cele spuse. Dar mi-a traznit in minte o melodie pe care am tot pus-o, unde se tinde spre perfectiune si unde totul este expus fara farfastacuri. Si, ei bine, da, ti se zbarleste parul din nas cand vezi ce inseamna performanta. Nu are legatura cu „apple peel, simmer slow” (citez din memoria recenta care, datorita eclerului meu, nu e prea fericita).

Gata, ma apuc sa citesc sa vaz ce pusca mea a mai facut partidul in anii aia (no, asa am ajuns noi la performantele de azi), bine ca nu se facea recensamantul real al productiei de IQ la hectar.

(ioi, amu ma gandeam la traduceri de poezii, in care sunt cuvinte care inlocuiesc me jane you tarzanurile, geez, ma bucur ca s-a ramas la apple peel si nu, nu stiu bine nici macar limba engleza, ma oftic mai mult de ce se oftica si altii, ca nu sunt cunostinte de bun simt ale gramaticii limbii romane, se inlocuieste nestiinta cu puncte, puncte si michimausi care se tavalesc de ras ca … in targ).

rororo (asta e limba Casiana, cu TM Dracula Retriever, mucles).

Cumparaturi, respectiv, un pastarnac

Nehotarare, haine grele, e duminica, am chef de diverse, cum ar veni, sa lenevesc, sa trandavesc sau sa o lalai. Si pana la urma daca tot e aproape, de ce nu, asta pot sa o fac si in Real, aveam nevoie de pastarnac (cica) asa ca am plecat in grup dezorganizat sa iau un pastarnac din Real. Si, fireste, am gasit chestii de testat, nu cine stie ce mari nenorociri si, in nici un caz scumpe. Si da, am luat si pastarnac.

Mai intai am gasit niste carnati facuti la ei acolo, cu care am reeditat chestiunea de ieri peste care am mai pus in plus usturoi, cimbru si sosul ramas de la papricas.

In rest am mai ratacit in plasuta rosie urmatoarele.

Culmea e ca nu am cronici negative, desi, macar la un produs ma asteptam sa iau teapa. Daca va intrebati ce cauta crocoilul ala acolo, pai am imprumutat asa ceva, nu a mai revenit la baza si tot incerc sa imi iau (nu stii cand ai nevoie). Si la OBI era, sa il ia gaia, vreo 60 si ceva de lei un amarat de patent din asta ciocat. Amu nu spun, o fi de calitate, dar eu nu am atelier mecanic, folosesc din an in paste (ma rog, stiu, vine pastele) asa ca l-am agatat pe dumnealui cu 7 lei, pret corect. Auzi la aia, 60 de lei, de parca ar fi aurit.

Produsele de patiserie (foietaj cu dovleac, mai au cu mere si branza si spanac si, separat, corn cu vanilie, mai au cu ciocolata), bune. Stiu ca facute in gospodariile domniilor voastre sunt magnifice, dar eu nu fac. Nu stiu, nu se mananca, nu imi bat capul.

Alunele si ardeii le-am luat, prima pentru nume (UberNuts, bestial) si pe ceilalti pentru aspect, nu le-am desfacut. Berea e pentru ghiveci (aha, siiigur ca da) si merele, mici, mici, romanesti, miroseau de mureai cand treceai pe langa ele, mici, doar 1 leu kilul.

Surprizele placute: crochetele de la Boromir, cu branza si chimen (da, contin porcarii). Excelente.

Si ostropelul de crap. De cate ori am luat conserve no name de peste am avut retineri, unele au fost chiar naspa. Asta, nu, nu contine porcarii, este foarte buna, echilibrata ca gust, mi-a placut mult.

Pestele nu e jumulit de la sine, l-am jumulit eu inainte sa ma gandesc sa il pozez.

Si doua chestii haioase. Va zic pe a dreapta, caut un mouse pad ca sa inlocuiesc jegul asta vechi de nu stiu cand. Toate au tot felul de motive, trade mark, palaria mea, pest e10 lei un rahat din ala. Mai, nu stiu cum am nimerit niste chestii de pus sub farfuriile pitacilor cand mananca. Adica suport de farfurie si cu un suport de pahar. Un leu. Pai ce daca nu scrie pe el ca e mouse pad? (mai au si niste perne misto rau, pisici, caini, panda, moi, cu graunte din alea in ele, m-a luat somnul numai cat m-am jucat cu ele, 22 de lei, nu e asa mult, dar nu m-am indurat).

Si, ei nu bananele vi le arat, celor mai de leatul meu, ma intreb daca le evoca amintiri eticheta urmatoare (luai numai doua banane, ca nu aveam musai nevoie, dar nu am rezistat etichetei).

Cumparaturi serioase o sa va arat peste cateva zile, am gasit niste sisteme de filtrare a apei absolut bestiale (mi se pare ca au si aia de la Zepter, acelasi produs la pret triplu, ca scrie Zepter pe ei). Din alea cu osmoza inversa, nu numai ca purifica apa, o remineralizeaza exact cu ce trebuie organismului, se instaleaza usor, blabla, ca m-am saturat nene carand bidoane de apa si, va spun pe bune, ca si in alea se lasa depuneri.

M-am interesat mai de mult de magarii din astea, sunt sisteme si sisteme, cle mai performante sunt cele cu membrana de care va ziceam. Ba, am citit asa de mult ca ma duc la interviu la firma de la care am cumparat, shh, ei nu stiu. Daca ma angajeaza iau ceva materiale si va arat si voua. De fapt cred ca si daca nu ma angajez va arat, ca sunt misto si merita.

Dar pana atunci, angajata sau ne, inca doua poze de final. Una cu nesimtirea vietii care nu ma lasa sa fac poze, rororo la crochetele mele si drept pedeapsa ii trasei un blitz in nas;

si a doua, cine zicea ca nu vine primavara? Nu mai e nici o sarbatoare, dar nu am rezistat sa le las singurele in galeata vanzatorului. Mai ales ca portocaliile de azi merg cu movele de ieri.

Ma gandeam ca o sa rada unii de mine (nu de pe net, in viata reala), gen: uite bah, se bucura la un patent si la un mouse pad. Ei bine, da.

O sa ma bucur si daca imi ies placintele cum preconizez. Si poate fac si niste papanasi fierti, ca am o traznaie sa va arat, luata de la magazin de la Eugen, cu 50 de bani, cica e pentru copii dar poate fi folosita cu succes in loc de cravasa, mi-e greu sa o descriu, daca fac papanasi o pozez, daca nu, poate o pozez totusi.

edit ca era sa uit, azi am aflat din blogosfera, via Bogdana o chestie pe care nu o stiam. ca ardeii se coc cu coaja cu tot, mai exact in text era ceva de genul: se coc ardeii cu tot cu coaja. m-am bucurat de o noua cunostinta, in fiecare zi e bine sa inveti ceva nou, eu care coceam ardeii curatati de coaja pana acum … (de unde le scot mai? mi-am amintit de sfatul de pe un blog care spunea sa nu amesteci cu lingura in sarmale cand sunt pe foc … doh).
rororo

Numai primavara nu-i ca iarna

Mâncaforic vorbind (licenta poetica). Adica, fasole cu afumatura si cartofi cu carnati plus muraturi. Maine – poimaine, absolut nevegan vom taia porcu’.

O sa incerc sa dau si retetele, ca pentru oameni destepti, numai ca imi acord o dispensa: inca mai am de lucrat cu ce e prin congelator.

Prima gateala se cheama: fasole cu ciolan de curcan afumat.

Si asta numai pentru ca mi-a iesit in cale monstrul asta, sa tot fi fost pe o strada ascunsa in Deva.

In rest, ca la orice fasole cu ciolan, am fiert bazdagania, am inmuiat fasolea (cu bicarbonat), am oparit-o in cateva ape, am fiert totul (marea reuniune), adica fasole, cilan cu zeama lui (care este), ceapa, morcov, albitura, patrunjel, tarhon, am pus spre final ardei iute si bulion si cam asta. Am uitat sa ii pun o foaie de dafin, dar nu-i nimic.

Se spunea ca daca ai varza, cartofi si fasole, treci iarna, deci pasul unu, indeplinit.

Ala cu varza e si el indeplinit, ca mai am la congelator sarmale, mai ramasesera cartofii. Cartofii si niste carnati rezidenti, proaspeti si picanti. Plus jumatate de bere Belzebuth (aia nu se poate bea, zici ca e bere cu bourbon).

Asa ca am facut mancare de lenesi, strat de carnati, apoi cartofi, totul condimentat cu sare si boia, pe deasupra iar carnati picanti.

Totul a fost acoperit cu bere si putina apa si lasat sa zaca la cuptor.

Am scos la un moment dat si carnatii proaspeti deasupra sa se rumeneasca.

Si felul unu si felul doi au mers la ghiozdan cu castraveti murati.

Bai si mi-au iesit iuti, ca am tot pus diverse adaosuri, pasta de ardei iute, fulgi de ardei iute, uitai ba de una, ba de alta, ba ca sunt si carnatii picanti. Ce mai, minune mare.

O sa trecem si pe mancaruri primavaratice, cand va veni ptimavara aia odata, ca e un frig si o veme intunecata de mai mare dragul, iti vine sa iti bati cainele.

Apropos de ciorba de loboda de ieri, cel mai mult imi place a doua zi transferul de roz pitzi in cartofi si orez.

Azi, daca nu se potoleste frigul si vremea rea, o dam in placinte (da, mai are congelatorul resurse, chit ca sunt portii de papusi). Apropos de reciclare, imi ramase sos de la papricas (doar cu cateva ciuperci prin el) si sos de la cartofii cu carnati si bere. Care amestecate par sa ceara niste paste. Am o trilema, cum prezint eu reteta aia (daca o fac). Nu ma fac de castane? Ca o fi buna, dar nu are nimica de fitze si nu lasa pace in suflet (ca intram in post, incepe cu pacea si lumina si mantuitorul care va veni, an de an, aceeasi placa, aceleasi obiceiuri care dau din habotnicie si manie in „asa trebuie sa fie”, nu mai conteaza de ce).

rororo