Un articol despre nutritie (in sfarsit)

Este vorba despre un articol cum de mult nu am mai citit. Corect, de bun simt, logic, cuprinzator, scurt si la obiect. Nu am sa preiau nimic de acolo, va las sa il cititi si voi, sper ca macar cativa din cei ce cred in diete mega fantastice inteleg cat e de adevarat, desi pare putin si neflamboaiant ce scrie acolo.

Este vorba de articolul de pe easypeasy.ro legat de nutritie.

Sigur, nu orice se aplica la oricine, sigur ca multe, teoretic le stim, sigur ca, daca ai probleme, nu poti (de exemplu eu) balota cruditati si fructe cu pulpa, dar toti suntem cazuri si cazuri, nu „regular dude”, ce n-as da sa intru in categorie.

Insa articolul merita citit si fluturat celor care o tin danga langa pe diete disociate, asociate, bisociate, partz si alte ate. Pentru ca, exceptand unele chestiuni legate de anumite afectiuni (pe care pe alocuri tot din alimentatie le-am capatat … ca si berea e aliment, da? si daca ma intrebati pe mine, apai si coniecelul), e cam ce poate spune orice om cu scaun la cap: echilibru tinand cont de anumiti factori.

Si, da, aia cu reclama la margarina, mananca turkish delight. Si da, e greu de schimbat un stil de viata si mai ales gasirea unui auto-echilibru, parca ne simtim mai bine stiind ca ne obliga cineva sa tinem o dieta, nu? Daca a zis maciupiciu sau nu stiu ce diva ca iac’asa se face, noi o uam cu avant inainte.

Nu mai pun la socoteala timpul pierdut in dietele in care se calculeaza la sange tot felul de indici, miligrame, milimetri, se dau banii pe tot felul de balarii scumpe, ca asa cere dieta, se combina cu mare atentie alba cu neagra, ca altfel mori tanar.

Sincer, de timpul pierdut cu agitatia dupa gasirea unor fructe parapsihopupu si calcularea fiecarui miligram de sare, daca s-ar face miscare, fie ea si o plimbare cu potaia in parc sau hranirea ratelor lesesti de pe lac, organismul ar fi mai castigat.

Culmea e ca majoritatea (exceptand niste amanunte) celor scrise, le stim cam toti, daca nu am trecut prin mana doftorilor care ne sunt si prieteni, macar din bun simt. Mania regimurilor insa rezista, azi e unul, maine altul, fiecare inventeaza gaura in macaroana.

Apropos de gaura in macaroana, eu maine aveam de pus tot niste poze cu o alimentatie alandala si bulibasita, o sa imi fie foarte jena, dar nu am ce sa fac, ce e corect, e corect, am dat iama in conserve, mi-am cumparat cateva prajituri, imi fac mea pulpa maine, dac anu imi trece. Oricum, articolul e misto, m-a uns pe pipota.

Poza, poza, ce poza sa pun?

Am gasit nistte caricaturi mai vechi salvate, pe alea porcoase nu le pun, ca imi baneaza astia blogul.

Futurekids2

Futurekids3

ghost

mailwedding

rabbit

realitytv

Si asta e favoritul meu, dupa orele (mii si mii si miliarde) de stat la birou (si descarcat poze, printre altele).

Hard Working

Tot de la munca:

kisstheboss

training boss

(numai porcarii descarcai de la munca, sa fac curat in compul asta, sa mai schimb hardurile 😀 )

rororo

Luna martie

Ma amuzam cautand ceva (nu mai stiam cand se planteaza niste chestii) uitandu-ma ce faceam acum niste ani pe vremea asta, vedeti la ce e bun blogul? De exemplu in martie 2009.
(inghesui si selectez pozele, cat de cat)

Luam viza de Tailanda, faceam ciorbe de buruieni la greu (loboda, leurda), mistret la cuptor si tineam regim (nu de slabire, da?).

Slide1

Pregateam rasaduri, faceam misto de reviste renumite, fireste ca faceam sarmale, faceam primul gravlax si avansam la paste cu creveti si dovlecei, jucam bridge si aveam sedinte de culturalizare, pregateam tort de zahar ars.

Slide2

Beam beri, aveam bani sa gatesc dorada (imi amintesc regimul, era cu mult peste), puneam ratza pe varza, faceam pizza, mancam tofu, ton, somon, pastrav, rechin, faceam variante de scordolea, trageam gratare si saramuri, faceam carpaccio de caracatita (dupa DVD-ul Cuciniamo Genovese, pe unde o mai fi).

Slide3

Si inca mai aveam flori de la un eveniment, nemancate de papagalul Rica.

Slide4

Amintirile ma chinuieste 😀 si trec la martie 2010.

Nu mai tineam regim dar tot mancam buruieni, faceam clatite cu carne si cascaval, mini-cartofi (dulce, adica), gulas, supa toscana, inca mai jucam bridge, faceam pricomigdale si salata de icre.

Slide5

Am facut omletutele numite abe (puteam sa scriu numai abe, dar dusmanii ar fi zis ca am mancat o litera), supa egipteana, ma enervam pe BRD, dregeam supa de coada de vita (bou, oxtail soup adicatalea), fireste ca faceam si sarmale (gata, am sarit si de centura neagra la sarmale), primeam slana de la Reghin, admiram zapada care cazuse pe 11 martie, si, in sfarsit gasii poza aia de care faceam caterinca, legat de martisor, am citit de ciocane, pardon, maie de Breaza.

Slide6

Faceam misto, fireste, de reviste de renume, inca ma mai jucam cu Lola in timp ce mai gateam de post, am facut ciorbata, pilaful ala de burghul la tajine, pentru prima si, nu stiu de ce, ultima oara, am facut supa cu galuste imperiale, ca sa vezi, pe meniu aveam iarasi, la un an distanta, tort de zahar ars si limba cu masline, comiteam si, de acum celebra salata a Bulinutei.

Slide7

Din nou, nu iertam pestii din magazin, marinati am facut de cateva ori, am mai avut pe lista cartofii Amaliei, rinichi cu sos picant, ciorba de gaturi de curcan, plus ca a fost mama in vizita si a cumparat tampenii.

Slide8

Ia, ca acum nu ma pot abtine sa nu vaz si martie 2011.

Cred ca nu plecase mama, ca vad ca se gatea la greu cu bere, porc cu bere, de exemplu. I-am gatit, de la distanta si rivericai, buburuze si poezie, am debordat de rabdare facand chiftelele alea misto, umplute cu masline si mozzarella, am incercat sa il dam pe Grigoras spre adoptie, am pozat gradina inca neincalecata de Casandra.

Slide9

Deja nu mai bagam in seama revistele, dadeam in blogosfera plina de diminutive, faceam ciorbite de purcelus. Am descoperit Cantina Verde, iarasi am ucis un morman de buruieni (ceea ce anul asta se pare ca nu se va intampla prea curand, la ce preturi sunt), ba chiar am avut nesimtirea sa dreg niste icre de stiuca.

Inca ma mai interesa pastele, faceam cumparaturi pentru cadouri si aranjamente si ma antrenam pe coaste si fleici la cuptor, al batrn inca detinea centura neagra la cumparaturi, golind piata de chestii misto.

Slide10

Ei, da, facui cascavalul ala de casa si am descoperit blaue zipfel. In rest, adaug si omleta cu ceapa si crabii albastri la meniu.

Slide11

Tot atunci imi expuneam public cu nerusinare condimentele (ii dadui link Bogdanei), dadeam peste poze vechi, din vremuri imemoriale, cand Tequila era numele de botez, am racit si am alcatuit un minunat meniu contra gripei (si, culmea, nu tin minte sa mai fi tras o gripa de atunci), ii dadeam la greu cu risotto si paste si, ei bine, da, ma chinuiam sa pun rasaduri.

Slide12

Desi 2011 a fost naspa, tot am mai apucat sa mai dam cate o piatra (de remi mah) deci, sa fac gingiumingiu. Nu mai stiu unde gasisem hribi la pret bun si i-am executat cu mamaliga cu cartofi si smantana. Ce vremuri dom’le.

Inca mai aveau crevetii aia misto la Mega si ii tot loveam, printre sarmale, da? Si mi-am amintit abia acum de minunatele oua cu sos de tarhon.

Slide13

In martie 2012, ca de fapt cam in prima jumatate a anului, au fost plimbari, Dar a fost si kimchi, oua umplute, multe necazuri, Tulcea, mare, peste …

Slide14

… paste cu varza, beri, pariuri castigate, multe drumuri la vet, la medici, in general, carciumarit la greu, mucenici, zapada mieilor si … rororo.

Slide15

Gata retrospectiva, e haios pe undeva sa ma uit ca in jurnal la blog, sa vad starea vremii, potoalele si chefurile, boli, psihic, intamplari fericite sau ne, ca nu le scriu, nu le scriu, dar imi amintesc dupa poze, fie ele si cu ciorbe.

Urmarind cele de mai sus, pot spune ca merge mai de cacao de la an la an. Ceea ce e firesc, nu numai ca se degradeaza pe undeva sanatatea, dupa o vreme, ca mai loveste si oboseala, dar din lipsuri, disperare sau nesimtire, mai lovesc si altele pe langa, vorba alora de la Phoenix, in orice-mbratisare, astazi doare sarutul pe obraz.

Si eu azi voiam sa va arat o reteta la conserva, ptiu 😀 Cred ca muncesc maine la ea sa am ce arata la anul cand o sa fac retrospectiva lunii asteia de primavara.

rororo

Trei intr-un wok

Chiar, mai stiti aia cu doi intr-o barca? Postarea asta nu e pentru mofturosi, ba, mai mult, contine semipreparte, deci warning, pe alocuri exista posibilitatea (blasfemie) sa fie si ceva carne intr-un produs, sigur un pui mort din stadiul incipient este, adica un ou. Deci daca rezistato psihic, va dau si o reteta invatata de la un chinez, simpla, buna si … cam junk asa.

Asta a fost in final productia la hectar.

Slide1

O iau de la pasopt incoace. La al doilea loc al meu de munca (maica) aveam doi patroni, un chinez si un japonez, ambii posesori de boletin de Singapore care, fireste, erau intr-o permanenta raca atunci cand era vorba de mancaruri.

Deci treaba cu reteta asta e de prin, sa zic, 93-94 cand nu se gaseau la noi toate urechile de lemn de acuma. Chinezul (un domn, nu ca maciupicii de la Europa) mi-a zis de o improvizatie super simpla care ii aduce aminte de mancarea de la el de acasa si care contine urmatoarele:

un pachet de paste instant (ramen, se gaseau si pe atunci), ulei, un catel de usturoi, legume, nu conteaza de care, dar musai sa fie putina varza, o cana de apa si un ou. Fireste, sos de soia si, la vrem,ea aia, ulei de susan (la care eu: ce? ce e aia? si m-am pomenit cu o sticla cat una de J&B cadou din care am consumat multi ani).

Slide2

Sigur ca mai puteti pune carne, ciuperci, alte sosuri, asta era minimum. Tot la vremea aia nu aveam nici macar un wok, nici nu vazusem in realitate de fapt, asa ca faceam destul de des la ceaun preparatul care urmeaza.

Pe atunci nu aruncam plicul cu arome din pachetul de taitei, acum il arunc.
Mai intai in ulei se pune usturoi intreg (un catel, doi, trei, cati vreti) si se lasa sa se faca maronii, fara sa se arda, apoi se indeparteaza. Se adauga legumele (eu am pus varza, morcov si praz, cum spuneam, puteti pune ce va taie si aveti in drum).

Cand legumele s-au fript se pune cana de apa si se desface pachetul de paste in toata smecheria, se adauga si sosul de soia.

Slide3

Se adauga oul in mijloc si se acopera wok-ul (dupa ce ati stins focul, ca sa rimeze, da?). Se lasa in pace cam cat sa fumati o tigara.

Slide4

Si gata. Asta e reteta de baza si mie imi place si in ziua de azi, chit ca acum pot sa o imbunatatesc, asta e, vorba reclamei, „ca pe vremea bunicii” (da, aia care mananca somon).

Slide5

Sincer, partea cu oul care se agata de paste ca doamnele de portofelele doldora de carduri, este cea mai misto. Se poate si amesteca oul sa se risipeasca, dar e pacat.

Slide6

Nu?

Slide7

Amu trecem la partea mai nortodoxa, semipreparatele, pachetele de primavara si un alt plic de paste fripte (ma rog, nefripte inca), din cele de care v-am mai povestit (alea neintelese ca reteta, stiti voi, cu bursucii hidosi).

Slide8

Ca sa o scurtez (reteta) si pentru cei cu un IQ mai maruntel, se urmeaza indicatiile de pe pachet. Ce observ pe pachet?

Slide9

Sa imi trag nervul daca imi imaginam ca in Elvetia se fac junk-uri din astea, mereu mi-am dorit sa stau acolo, pajisti, vaci mov, dar ce kilogramele mele in minus sa muncesc acolo? Ca in vanzari, pregatirea mea majora, canci, butonari sunt toti, de desenat bursuci nu cred ca au nevoie, nici de scos vaca la pascut. Acum mi-am gasit un nou vis. Stiti cand eram mici: ce vrei sa tet faci? Doctolitza, aviatol. Bine, colegul Cuclea, mai sa ia doua palme in generala, a zis: politist si a fost apostrofat in cadru nefestiv: la noi in tara nu exista politisti, numai militieni.

Trecand peste asta, io, cand o sa fiu mare, vreau sa ma fac fabricant de junk food in Elvetia, sa bag macaroanele in punga macar.

Asa, deci in rest, cum va spuneam, desfacem, punem, fierbem, calim. Aista de ii zice Bami Goreng (normal ca nu are nici o treaba cu originalul) e cel mai naspa de pana acum la gust, desi Casi a aprobat pozitiv, sa nu o credeti, aia cand se simte bine mananca orice. Pana si parfe de banane cu biscuiti.

Slide10

Trecem la a treia folosire a wok-ului, curatat si umplut cu ulei (semi-umplut). Am desfacut pachetul si nu m-am asteptat deloc la ce am gasit, aratau bine, babane, gigea.

Slide11

Astea sunt fabricate in Olanda. Si acolo m-as muta, dar sunt prea mare pentru un loc de munca decent, poate la sectiunea non-adult sa rezist psihic, daca gasesc si cartea cu motanul in cizme (pentru cunoscatori), m-am scos.

Pachetelele, mai bune decat credeam sa fie niste semipreparate, umplutura OK, crusta, insa, foarte buna, crocanta si cand s-a racit, abia a doua zi s-a mai inmuiat nitel. Singura chestie nasoala e ca stropesc atunci cand se prajesc, dar se sterge.

Slide12

Ei bine, cam astea au fost maretele realizari care s-au mancat, deci nu mai sunt.

Slide13

Amu sa va zic ceva legat de o cumparaciune, eu voiam inghetata din aia ambalata ca pachetul de unt dar m-am lovit de astea:

Slide14

Nu sunt rele lal gust, dar altceva mi-a atras atentia la ambalaj. In afara de faptul ca modelul depinguini e foarte misto si usor de desenat, ambalajul asta:

Slide15

Pai cum dom’le, pui pe ambalaj poza cu pinguini marinari betivi fara aia cu „interzis copiilor”? Sigur ca nu are rom cat sa prezinte risc, dar imaginea, imaginea conteaza, incurajeaza consumul de alcool la tanara si foarte tanara generatie.

Nu ca ar avea nevoie, ca deja v-am spus, sunt versati pustii deja din generala (si chioscari din jurul scolilor), ii vazui cu ochii mei astia doi, uischi la sticlute de 0.5, lichior, asta daca se strang mai multi. Stiu ca multora nu le vine a crede ca cei mici beau si fumeaza la varsta la care noi, ma iertati, stiti vorba aia, ne jucam cu ea in tzarana. Dar asta e crunta realitate.

Chioscarii sunt smecheri, nu numai ca aduc bauturi pentru punga si buzunarele lor (motorole mici, bauturi dulci) dar dau si tigara la bucata. Asta le convine si lor, ca iese mai mult la pachet si se incadreaza si inn banii de „pachetel”.

Acestea ziind fise si, in speranta ca azi o sa gatesc in sfarsit macaroane cu branza, ca ma straduiesc de trei zile si nu stiu de ce, nu apuc, va dorim: rororo.